SkaP

EVZ: Acuzatori ieri, regalisti azi

2011-10-27T15:35:00.009+03:00

Iliescu şi PDSR îl voiau "persona non-grata" pe Rege, în 1994

"Regaliştii" declaraţi din 2011 sunt aceiaşi delatori care, în 1994, îi refuzau accesul în ţară lui Mihai I, ba, mai mult, propuneau ca el să fie declarat "persona non grata" pe teritoriul României. Astăzi pozează în susținători ai Regelui Mihai, în speranța de a obține voturi.

7 octombrie 1994: Preşedintele Ion Iliescu refuză să permită Regelui Mihai I accesul pe teritoriul României, deşi aceasta aterizează pe Aeroportul Otopeni. Regele s-a văzut nevoit să urce din nou în avion şi să se reîntoarcă la Paris. "Regele Mihai nu a fost lăsat să intre în ţară“ – titra Evenimentul zilei, din care mai aflam că “negocierile" au durat 75 de minute. "2.000 de oameni l-au aşteptat pe rege la aeroport" – este un alt titlu. În zadar.

Opozanţii lui Mihai I: Iliescu, Văcăroiu, Meleşcanu şi Geoană
Premierul Nicolae Văcăroiu nu a ieşit din cuvântul lui Iliescu. Nici ministrul de Externe Teodor Meleşcanu. Purtător de cuvânt al MAE, Mircea Geoană, declara ziariştilor Evenimentul zilei: "Aş dori să marchez un singur punct: după cum cunoaşteţi, această problemă este o prerogativă a Executivului şi, acum aproximativ trei săptămâni, Guvernul României şi-a exprimat punctual de vedere în legătură cu o astfel de identitate". Articolul EVZ continuă: “Comunicatul Guvernului la care face referire purtătorul de cuvânt al MAE susţinea că vizita fostului rege este inoportună".

"Cererile au fost întâmpinate cu aplauze..."

11 octombrie 1994: PDSR solicită, în plenul Camerei Deputaţilor, declararea Regelui Mihai "persona non grata" pe teritoriul României. Mai mult, s-a solicitat “ridicarea imunităţii parlamentare a deputaţilor şi senatorilor care au trecut fraudulos graniţa pentru a-l întâmpina pe pista Aeroportului Otopeni pe cetăţeanul Mihai Hohenzollern şi trimiterea lor în faţa justiţiei", titrează Evenimentul zilei în ediţia de a doua zi. Printre cei vizaţi, Dinu Patriciu, deputat PL ’93.

“Cererile au fost întâmpinate cu aplauze din partea stângă a sălii, iar preşedintele şedinţei, Ioan Gavra, a recomandat să se facă în acest sens o adresă oficială către Biroul Permanent al Cemerei Deputaţilor", mai nota EVZ. Ulterior, PDSR a solicitat MAE ca Regele MIhai să fie declarat "persona non grata" pe teritoriul României. În paralel, Ion Iliescu nu excludea o măsură legislativă prin care Regelui Mihai să-i fie interisă intrarea în ţară.

Din aceeaşi pagină de ziar aflăm că, în aceeaşi zi, senatorii au votat mărirea salariilor lor, dar şi a celui al preşedintelui Iliescu.

Geoană prezidează şedinţa prilejuită de aniversarea Regelui

25 noiembrie 2011:/ Fostul purtător de cuvânt al MAE care era ferm, în 1994, în privinţa refuzului accesului Regelui Mihai în România, Mircea Geoană, este preşedintele Senatului. Conduce şedinţa la care Mihai I a fost invitat să ţină un discurs istoric, cu ocazia aniversării a 90 de ani. Din sală nu lipsesc fostul şef de stat, Ion Iliescu, pe post de invitat special, fostul premier Nicolae Văcăroiu, ajuns preşedinte al Curţii de Conturi şi Teodor Meleşcanu, în prezent senator. Cu toții pozează în susținători ai Regelui Mihai, în speranța de a obține voturi. “Parlamentarii au jucat în piesa Monarhişti pentru o zi" – titrează Evenimentul zilei, la distanţă de 17 ani.

Sursa: http://www.evz.ro/detalii/stiri/iliescu-si-pdsr-il-voiau-persona-non-grata-pe-rege-in-1994-951410-1.html

Comunicat de presă: Noua Dreaptă – Filiala Brașov

2011-09-21T18:54:00.002+03:00

Noua Dreapta – Filiala Brasov, îşi exprimă dezacordul faţă de decizia Curţii de Apel Bucureşti privind înregistrarea Partidului Popular Maghiar din Transilvania (Erdely Magyar Neppart), considerând că acesta nu îndeplineşte condiţiile pentru a putea fi înregistrat în Registrul Partidelor Politice din România.

În opinia noastra, partidul condus de Tokes Laszlo şi Toro Tibor este ilegal înființat, întrucât încalcă dispoziţiile articolului 3 din legea Partidelor politice, precum şi pe cele ale art. 30 şi 40 din Constituţia României.

Solicitam Procurorului General al României şi Ministrului Justiţiei să facă toate demersurile legale necesare pentru anularea Deciziei Curţii de Apel Bucureşti, iar in consecinţă acest partid, nou înregistrat, să fie radiat din Registrul Partidelor Politice.

Considerand că iniţiatorii acestui partid – Tokes Laszlo şi Toro Tibor sunt personaje care permanent au luptat împotriva suveranităţii şi integrităţii României, nedorind altceva decat autonomia asa zisului Ţinut Secuiesc, in fapt declaratea unui separatism teritorial instituit pe principii etnice! – „Constituţia României şi Legea 14/2003 privind Partidele politice interzic activarea unor astfel de formaţiuni politice.”

„Sunt interzise partidele politice care, prin statutul, programele, propaganda de idei ori prin alte activităţi pe care le organizează, încalcă prevederile art. 30 alin. 7, art. 37 alin. 2(…) şi pe cele ale art. 40, alin. 2 din Constituţia României.”, se stipulează în Legea partidelor politice la art. 3, alin. 2, iar CONSTITUŢIA ROMÂNIEI spune clar următoarele:

- la art. 30, alin. (7):

„Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.”

– la art. 40, alin. (2):

„Partidele sau organizaţiile care, prin scopurile ori prin activitatea lor, militează împotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranităţii, a integrităţii sau a independenţei României sunt neconstituţionale.

In plus, consideram nefireasca si in contradictie flagranta cu legile statului Roman si o atingere adusa Constitutiei țării, cererea nesimtita inaintata de Consiliul Naţional Secuiesc de recunoaştere, printr-un act juridic al Uniunii Europene, a dreptului la autodeterminare – in fapt o cerere a autonomiei etnice!

Consideram ca acest lucru nu se poate face fara consultarea in cadrul unui Referendum National, iar Uniunea Europeana ar trebui sa revizuiasca anumite „recomandari” ale Tratatului de la Lisabona!

In plus, Uniunea Europeana trebuie sa-si recunoasca incapacitatea de decizie si greselile facute in cazul unor „autonomii fortate”!

Citam : “Dacă am pierdut teritoriu, cerem în schimb drepturi, inclusiv dreptul la autodeterminare naţională limitată, dreptul la toate tipurile de autonomie”, a spus Tőkés László.

Reamintim „deloc preasfantului Tokes” ca nu au pierdut nici un teritoriu, ci un teritoriu s-a intors la Patria Mama! Si sa nu uite acelasi „cinstit prelat, cetatean roman” , ca , fara nici o deosebire, toate minoritatile din aceasta Tara au mai multe drepturi decat insasi stapanii de drept ai Tarii – Romanii!!!

De aceea solicitam în mod public Procurorului General al României, Laura Codruţa Kovesi, ministrului Justiţiei, Cătălin Marian Predoiu si Presedintelui Romaniei – Traian Basescu, să atace, în condiţiile legii, Decizia Curţii de Apel Bucureşti, iar pe cale de consecinţă să se dispună radierea din Registrul Partidelor Politice a Partidului Popular Maghiar din Transilvania .

Biroul de Presă – Noua Dreaptă Braşov
21 septembrie 2011

Telefon:
0748.852.521 -pentru reteaua Orange
0762.935.388 -pentru reteaua Cosmote
0728.404.788 -pentru reteauaVodafone
Fax: 0368.814.830
E-mail: brasov@nouadreapta.org

Adevărata Basarabie continuă în forţă

2011-05-12T20:15:00.000+03:00

Săptămâna aceasta la Iaşi se desfășoară festivalul studenţesc FEstudIS, la care participă şi ATRAG (Asociaţia Tinerilor Români din afara Graniţelor). La marşul inaugural, fiecare organizaţie studenţească participă cu elemente specifice iar studenții basarabeni au defilat cu steaguri tricolore şi purtând tricouri cu mesajul BASARABIA e ROMÂNIA!

Duminică, de la ora 19.00 sala Gaudeamus a Casei de Cultură a Studenţilor din Iaşi va găzdui seara teatrului basarabean, o altă acțiune din cadrul campaniei ADEVĂRATA BASARABIE. Spectacolul prezentat va fi „Pomul Vieţii”, după Dumitru Matcovschi, în regia lui Alexandru Cozub. Spectacolul a primit premiul pentru cel mai bun spectacol în cadrul Galei Premiilor UNITEM 2011. De asemenea, regizorul Alexandru Cozub a obţinut premiul pentru cea mai bună lucrare regizorală, iar Olga Guţu – premiul pentru cel mai bun rol feminin.

Sursa: Acțiunea 2012

Volohii - Românii care n-au auzit de România [video]

2011-05-11T23:44:00.000+03:00

La doar 200 de kilometri spre nord de Maramures, traieste o comunitate de romani uitata de lume. Ei insisi sunt la un nivel de saracie si de subcultura incat nu stiu ca au rude ceva mai la sud. Isi spun volohi si sunt o comunitate de 10.000 de suflete, in Ucraina, regiunea Transkarpatia. Sunt raspanditi in 11 localitati, dintre care cei mai numerosi sunt in Poroscovo, Vasnita si Obova. Sa nu va mai spunem ca autoritatile romane habar n-au avut de existenta lor... pana i-a gasit presa. Urmariti reportajul video despre volohii nostri de peste Tisa!
Si daca in Romania si-n Maramures ucrainenii sunt respectati si considerati egali in drepturi, nu la fel se petrece cu volohii, carora li se spune...tigani albi. In satul Poroscovo traiesc 1600 de volohi, ce vorbesc o stranie limba romana straveche, iar dintre ei, 1250 sunt copii. Care au invatat limba lor asa... dupa ureche, pentru ca la scoala nu invata. Culmea este ca daca in Maramures, campionii absoluti ai natalitatii sunt ucrainenii din comunitatile de pe raul Ruscova, cu 5-10 copii, dincolo de granita acesti volohi au casele pline de copii, cu 6-12 copii!

Legenda spune ca acea comunitate de romani pierduti de tara lor s-ar fi infiintat ba prin venirea unor ciobani valahi, ba in anii 1360 cand au fost stationati militari de origine valaha. Originea lor s-a pierdut in vremuri insa fie ei tigani albi sau altceva, autoritatle romanesti au o datorie sacra in a ajuta comunitatile lor sa iasa din saracie. Peste vara, satele volohilor se golesc de barbati, care pleaca la munca unde vad cu ochii.

Sursa: Basarabia91.net

EXCLUSIV: Ghid de utilizare a ziaristului în trustul lui Voiculescu

2011-05-04T15:51:00.005+03:00

Un fost angajat al Intact Media dezvăluie sistemul prin care jurnaliştii din trust erau făcuţi să transforme, fără crâcnire, ordinele conducerii în materiale de presă.

UPDATE. Președintele fondator al PC Dan Voiculescu a declarat că intenționează să dea în judecată cotidianul "Evenimnetul zilei", e arată într-un comunicat al PC.

"Există o limită în toate. Evenimentul Zilei îmi foloseşte tendenţios numele şi imaginea în articolul “Ghid de utilizare a ziaristului în trustul lui Voiculescu", publicat în numărul de miercuri, 4 mai 2011. Am vorbit o singură dată cu ziaristul Stelian Negrea, cu mult timp în urmă, când l-am felicitat pentru un articol. În rest, nu am avut absolut niciun contact, direct sau indirect, cu acest domn. Nu ştiu ce contract avea cu Trustul Intact, dar, în mod evident, eu nu sunt parte în acel contract. Folosirea numelui meu în acest articol este o manipulare flagrantă. Analizez posibilitatea de a solicita în justiţie daune de 1 milion de euro de la Evernimentul Zilei, sumă pe care o voi dona Fundaţiei pentru Apărarea Cetăţenilor Împotriva Abuzurilor Statului. De altfel, începând de azi, voi acţiona similar împotriva oricărui demers public defăimător. Cu sau fără voie, fiecare trebuie să înţeleagă ce consecinţe poate avea o minciună, o insultă sau o calomnie", sus'ine Dan Voicuelscu În comunicatul citat.
Stelian Negrea a lucrat până de curând în trustul Intact, având funcţia de senior editor Antena 3. De două luni ocupa o poziţie-cheie: era coordontorul Departamentului de Investigaţii al grupului media. Un fel de "poliţie secretă" - investigaţii politice şi economice - care trebuia să adune informaţii despre firme şi oameni politici. De la putere.

Investigaţiile vizau subiecte solicitate expres de conducerea trustului Intact şi erau publicabile în oricare din mediile trustului - TV, on-line sau print.

Stelian Negrea a dezvăluit cum, la comanda cui şi în ce scop se făceau anchetele jurnalistice.

"Departamentul de Investigaţii media se subordona conducerii Intact. Au fost presiuni editoriale şi comenzi în două luni cât nu mi-am luat în 10 ani de presă", a declarat Negrea pentru EVZ.

Voiculescu cerea prin contract supunere totală

Fostul jurnalist a povestit la ce presiuni editoriale erau supuşi angajaţii Intact. Voiculescu voia de la jurnaliştii să execute orice ordin fără crâcnire.

"Prin contract - dacă îl semnam - orice mi-ar fi spus nu puteam să refuz. Mergi la firma cutare, strânge informaţii despre cutare firmă sau cutare om politic care, evident, era de la putere - nu puteam să spun «NU». Te transformau într-un accesoriu la brelocul lor", povesteşte Stelian Negrea.

Conform contractului pe care i l-a oferit trustul Intact, la punctul 3.7 angajatul "are obligaţia să se conformeze tuturor cererilor, instrucţiunilor şi reglementărilor Beneficiarului (SC Intact Media Grup - n.r.)".

Defăimarea lui Voiculescu costă 100.000 de euro

Era vorba de un adevărat sistem prin care jurnaliştii trebuiau să se supună total şi să execute comenzile sub sancţiunea unor daune care nu se limitau la desfacerea contractului. Nerespectarea acordului implica sancţiuni de 100.000 de euro. De exemplu, dacă nu respectau clauza de confidenţialitate şi dezvăluiau detalii despre modul de lucru. Clauza trebuia respectată încă 3 ani de la încheierea contractului.

DOCUMENT. În fotocopia contractului-tip folosit de Intact se pot observa semnăturile celor doi directori ai trustului

Stelian Negrea spune că a demisionat nemulţumit nu doar de presiunile editoriale, ci şi de condiţiile abuzive prin care se îngrădea dreptul la libera exprimare. "Contractul prevede sancţiuni şi în cazul în care vorbeam despre presiunile editoriale. Prevederile contractuale exercită o presiune uriaşă care încală dreptul la liberă exprimare. Conform contractului nu ai voie mai nimic", reclamă Stelian Negrea.

La punctul 4.6, contractul prevede "sancţiuni de daune interese de 100.000 de euro" pentru "discreditarea prin declaraţii sau orice altă atitudine ori modalitate, individual sau colectiv, perosanele din conducerea actuală sau viitoare a benefciarului, sau pe Beneficiar sau Afiliaţii Beneficiarului (...)".

"Dacă, de exemplu, aş fi vorbit undeva în creierii munţilor şi cineva mă auzea că am spus ceva de rău de Voiculescu, aş fi primit o sancţiune de 100.000 de euro", adaugă jurnalistul. Stelian Negrea spune că acesta este doar "vârful aisbergului". "Pot susţine acuzaţiile aduse trustului Intact şi sunt pregătit să fac noi dezvăluiri", a conchis fostul angajat al trustului lui Voiculescu.

Replica Intact: "E de porc. Trei luni a luat bani"

Codruţ Şereş, directorul general al trustului Intact, spune că nu a dat niciodată ordine cu privire la subiecte. "Nişte mizerii. Trei luni cât a luat banii pentru prestaţiile sale nu a invocat presiuni. Dar atunci când s-a venit cu contractul spui că raţa împunge. Mi se pare de porc să invoci clauza de confidenţialitate cu privire la activitatea internă că îţi afectează independenţa de exprimare. Sunt nişte prostii", spune Şereş.

Întrebat cu privire la exercitarea presiunilor editoriale, directorul Intact spune că asta e "o mizerie", că nu îi dicta lui Negrea pe cine să atace.

"Departamentul de Investigaţii Media se subordona conducerii Intact. Au fost presiuni editoriale şi comenzi în două luni cât nu mi-am luat în 10 ani de presă.“
STELIAN NEGREA, fost angajat al trustului Intact

Sursa: Evenimentul Zilei

Tăcerea gayilor

2011-04-12T19:15:00.005+03:00

Circulă ideea că starea proastă a societăţii noastre nu se datorează neapărat doar politicienilor corupţi, intereselor oculte sau căluţilor de mare. Căluţii de mare cred c-au fost învinuţi pe nedrept.

Mizeria în care trăim – în virtutea ideii mai sus amintite – se datorează delăsării pe care o încurajăm prin acţiunile noastre ca popor. Dăm sau luăm şpagă, dam bacşişuri chelnerilor sau taximetriştilor, aruncăm gunoaie pe jos, încercăm cu orice ocazie să evităm munca şi să câştigăm un ban nemuncit, nu suntem atenţi la nevoile aproapelui nostru, trădăm purtarea civică de fiecare dată când din frică ne e mai comod să nu luăm poziţie dacă vedem un hoţ de buzunare, ne lăsăm purtaţi de mânie, suntem delăsători şi leneşi, depravaţi, ne culcăm pe-o ureche cu orice ocazie, într-un cuvânt bătându-ne joc de viaţa noastră pe termen lung pentru comoditatea clipei.

Puţini sunt cei care acţionând pozitiv au vizibilitate media. În presă se promovează non-valori pe principiul audienţei. Eu personal astăzi vă pun la vânzare pe tarabă căcăreze ale fundăturilor mondiale. Vă cer să cumpăraţi, prin clicul pe pagina mea, informaţii despre scursuri ale societăţii. Aleg ca titlul să conţină cuvântul „homosexuali” în loc de „poponari” cum prefer să-i numesc, din cauza celor 3 vizualizări în plus pe care le-aş putea căpăta în urma scormonirilor prin motoarele de căutare.

Rar găsim un post de radio sau vreo foaie ce adună doar ştiri pozitive cu oameni drepţi, fapte filantropice autentice, acte de curaj împotriva ruşinii de a lua poziţie când cineva consideră că se face o nedreptate.

Nu scriu acest articol cu intenţia de a face reclamă, dar navigând pe internet am dat peste o ştire care mi-a amintit de conceptul de lup condus de oaie. „Mister gay Europa se întruneşte la Braşov în perioada 12-17 aprilie 2011”. Nici un părinte nu doreşte copilului său să privească în perioada inocenţei manifestări poponare. Un tată sau o mamă doreşte copilului său o viaţă sănătoasă care să furnizeze bucuria bătrâneţilor lor: nepoţii. Inclusiv un tată sau o mamă iresponsabilă, care au făcut din ‘greşeală’ un plod, n-ar dori ca progenitura lor să fie de orientare sexuală inversă. Logic gândind prin prisma selecţiei naturale ne dăm seama că poponarii n-au viitor, dar contrar tuturor manifestelor sociale, ortodoxe, sau chiar pur şi simplu pornite din simţul de autoapărare, oficialităţile ce ne reprezintă dau câştig de cauză desfrânaţilor, putregăind şi mai tare sistemul.

N-avem agricultură, nici industrie sau turism, n-avem protecţie socială, nu ne protejăm ţăranii, muncitorii sau prestatorii de servicii, dar în schimb dracii împieliţaţi se întâlnesc la convenţii cu aprobarea noastră. Profesorii pierd o treime din salariu în timp ce pârţarii primesc fonduri să se organizeze şi să câştige teren în legislaţiile statelor tradiţionaliste. Dăm jos icoanele din clase, ne stricăm plugurile, ne vindem boii, dăm la fier vechi fabricile, ne facem autostrăzile cu americani sau francezi, în timp ce privim relaxaţi paradele bărbaţilor ce-şi ascund poponeţele cu pene roz.

Sâmbăta 16 aprilie, împreună cu câţiva prieteni voi participa la acţiunea organizată de Noua Dreaptă din Bucureşti în Braşov, ca un simplu semn de atitudine românească luată responsabil împotriva spurcării naţiunii noastre. Vreau să mă aflu pe acea parte a baricadei din care voi fi arestat de jandarmi ce sunt de acord cu mine, dar forţaţi de împrejurări, şefi şi legi, mă vor izola şi-mi vor cere informaţii. Mai mult decât că sunt român-ortodox n-am ce să le explic. Credinţa cea dreaptă nu mă lasă să tolerez idolatria ci mă împinge să apăr adevărul.

Sindicatele nu mai conving. Ne lăsăm conduşi de tot soiul de personaje care ne promit orice pentru încă o zi de conducere. Lupul din noi s-a lăsat păcălit de oaia şmecheră şi corectă politic, democratică. Românul este un lup! Românul a luat permanent barda în mână şi s-a luptat pentru pământul şi credinţa sa. Dacă ne concentrăm pe conservarea tradiţiilor şi valorilor tradiţional-creştine vom reuşi să ne schimbăm înapoi lâna de oaie pe blana de lup. Dimitrie Cantemir şi Constantin Brâncoveanu nu s-au jertfit ca noi să stăm cu mâna-n poală!

Cine are urechi de auzit să asculte. Doritorilor, pentru informaţii despre acţiunea din Braşov, vă rog sa-mi lăsaţi un mail la adresa: flamuraverde@gmail.com

Autor: Flamura Verde
11 aprilie 2011

4 anotimpuri si suflete murdare

2011-04-11T17:44:00.006+03:00

Brasovul arata dureros de cateva zile incoace. Tocmai vremea nefavorabila il face sa arate asa. Parca si pe fetele oamenilor s-a asternut "noroiul primaverii". Soare, ninsoare, ploaie, vant, apoi iarasi soare. Ce sens mai are ierarhizarea vremii cand intr-o singura zi intalnim cele 4 anotimpuri!? Cerul isi bate joc de sufletul imbibat in rautate. Si ii dau dreptate. Acum mi-a dat o palma. Norii au facut loc soarelui, pentru cateva clipe, sau, cine stie, poate pentru o buna perioada de timp. Mi-o fi ascultat cuvantarea. Curatati-va sufletele pentru vremuri favorabile!

Strig!

2011-03-25T19:28:00.006+02:00

Incerc sa ma hranesc cu necunoscut. Cu taine, spirit si ganduri molatice. Dar ce ma fac cand cei din jur imi taie craca si nu mai simt decat amaraciune? Atunci, scot din mine tot ce este mai rau, mai subred, mai ticalos. Imi folosesc mitocania, aroganta, rautatea pentru a le demonstra ca nu au dreptate. Sau cel putin nu au probe care sa le adevereasca adevarul.
Incep din ce in ce mai mult sa-mi dau seama ca raul nu se afla intr-o opozitie dialectica cu binele ci, reprezinta mai mult o completare efectiv instantanee, brusca, umana, dar nefireasca, care nu-ti ofera nicio sansa de a o opri. E precum un dezastru natural, inevitabila. Toata mizeria asta din sufletele oamenilor reprezinta efectul binelui. Cand binele atinge cote maxime, ancestrale, raul trece in prim-plan, triumfator. Exista vreun panaceu pentru vindecarea "Bolii Fara Nume" ?

Sursa foto: www.dictiopulus.ro

Din nou student...

2011-03-07T17:38:00.011+02:00

Se poate spune ca am "intrat ( din nou ) in paine". Unii cu fete mahnite, altii abatuti, altii veseli si voiosi. Cam asa s-au prezentat colegii. Primul seminar... o intrebare ciudata pentru fiecare student: De ce ai numele acesta? Dupa zabava iscata de ciudata interogatie care ne-a fost adresata, conferentiarul ne-a testat intr-un fel abilitatile de comunicare, punandu-ne unele intrebari, pe baza unui CV european, intr-un mod oral. Raspunsuri diferite, idei diferite, asteptari diferite! Complexitatea raspunsurilor a provocat o mare si neasteptata mirare, atat pe chipul meu cat si pe cel al conferentiarului. O mirare combinata cu admiratie! Un semestru cat mai reusit si o primavara frumoasa!

P.S: Lipsa diacriticelor ma irita! La munca mea de birou nu exista! :))

Despartirea de un “frate”. Adio, George Roncea!

2011-02-08T10:42:00.005+02:00

Sursa: “Cavalerii de Malta”, mai mult sau mai putin escroci

Victor Roncea

Gânduri V

2011-01-15T12:53:00.005+02:00

O frică relativă îmi intră în suflet, treptat. Simt că nu e lumea potrivită, locul potrivit în care să-mi redau și să-mi expun potențialul, și, de ce nu, să-l valorific. Mă aflu la granița dintre real și imaginar, memoria îmi joacă feste uriașe. Mă simt în alt corp. Rutina petrece cu bucurie în jurul meu și-mi râde în nas. E un obstacol masiv în calea noului.
Acea luminiță magică, divină, care cred eu, era salvarea se depărtează cu o viteză inexplicabilă. Habar nu am în ce consta salvarea, măcar era o încercare. Problema e că la mine e problema.

Fericire

2010-12-16T19:38:00.004+02:00

Trăiesc clipe frumoase, pline de cunoaștere și satisfacție sufletească. Mă bucur când mă trezesc din somnul plin de vicii și urc o treaptă, din cele infinite, spre fericire. Cu siguranță mă va ține puțin, sau cine știe? Poate voi reuși pentru totdeauna, însă defectele, imperfecțiunile, patimile și trecutul nu cred că mă vor lăsa să duc la bun sfârșit escaladarea infinitelelor trepte pe care le mai am de urcat.
Asemenea momente de satisfacție deplină pun, încet-încet, o cărămidă la temelia fericirii demult apuse. La temelia noii fericiri!

72 de ani de la asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu

2010-11-27T12:42:00.003+02:00

Crimestoppers, Neighborhood Watch şi Noua Dreaptă. Adică democraţia şi spiritul civic, la cel mai înalt nivel

2010-11-23T21:21:00.000+02:00

Este de-a dreptul hilar cum au început deontologii de la Adevărul să facă pe ei în pantaloni, după ce filiala braşoveană a Noii Drepte a anunţat înfiinţarea unei patrule civile, ca urmare a faptului că poliţia a refuzat să ia măsuri în cazul unei agresiuni asupra unei tinere, în preajma gării din Braşov. Corina Drăgotescu, Flavia Cistian sau Ovidiu Nahoi au rămas tributari moştenirii ideologice a ziarului Adevărul, oficiosul PCR de dinainte de 1989, Scânteia, care s-a transformat în cotidianul quality de azi. Gestul de responsabilitate civică a unor tineri, într-o perioadă în care autorităţile statului au dispărut cu desăvârşire, ar fi trebuit salutat şi nu asociat tembel cu violenţa gratuită sau cu ideologii defuncte. “Fascismul” de care le e frică acestor băgători de seamă de la Scânteia, este doar un curent politic. Şi spun “doar”, pentru că disoluţia instituţiilor româneşti, corupţia generalizată, hoţia, traficul de influenţă şi violenţa clanurilor interlope, care sapă încet dar sigur la temelia firavei democraţii româneşti, sunt apolitice şi nediscrimatorii. Democraţia din România este ucisă de un partid intitulat “Democrat-Liberal”, de procurori şi poliţişti fără ideologie, de politicieni transpartinici şi mafioţi inculţi, dar parcă nimeni nu pare să sesizeze acest lucru! Din contră, publicul e trimis, din nou, spre false piste, lăsând adevăraţii duşmani ai statului de drept să se desfăşoare îmbrăcaţi în costume scumpe, în uniformele legii sau în tricouri cu muşchi.

Dar un lucru m-a uimit total, citind declaraţia liderului Noua Dreaptă Braşov, Cristian Grigoraşi. Acesta a susţinut că românii par mai preocupaţi de a face volutariat pentru tot felul de cauze, dar nu mişcă un deget pentru a-şi ajuta semenii. Nu există voluntariat pentru oameni! Şi acest lucru este cât se poate de adevărat. Pentru cei care aţi avut norocul să nu păţiţi nimic până acum, situaţia din care priviţi lucrurile este una subiectivă, asemeni unui om care nu a avut de-a face cu spitalele din România, cu tribunalele sau cu poliţia. Viaţa e acceptabilă până începi să ai probleme, să ai nevoie de ajutorul sistemului. La fel e şi cu siguranţa pe străzi, sau cu “fasciştii răi” care s-au apucat să o apere cu “de la sine putere”. Într-o bună zi, pe nepusă masă, poţi să te trezeşti agresat violent şi gratuit doar pentru că treceai, din întâmplare, printr-un loc nepotrivit, exact când cineva avea chef de scandal. O să fii surprins de lipsa de reacţie a trecătorilor? O să fii surprins de modul nonşalant în care operatorul de la 112 se face că nu are chef de tine, în timp ce sângerezi din cap un mic pârâiaş? O să fii surprins că poliţia, ajunsă la faţa locului după câteva ore, o să te ia pe tine la secţie să dai declaraţii şi nu o sa mişte un deget să îi caute pe agresori? O să fii surprins că dacă, printr-un miracol, o să fie prinşi agresorii, aceştia o sa te mai lovească o dată chiar în faţa poliţiei, pe trotuarul din faţa tribunalului? Şi că după doi ani de judecată, ei o să primeacă o amendă penală şi cam atât? Păi, bine ai venit în România!

Chiar deunăzi citeam zâmbind comunicatul de presă al primăriei Cluj-Napoca cu privire la ecologizarea voluntară a lizierei Pădurii Făget, în zona cuprinsă între străzile Edgar Quuinet şi Negoiu, făcută de poliţiştii comunitari, alături de peste 100 de elevi de la Liceul Teologic Adventist „Maranatha”. Comunitari şi adventişti la un loc, curăţând pădurea, prea comic… Ce sens au astfel de acţiuni şi cui folosesc? Cărei primării aparţinea zonă ecologizată, nu cumva primăriei Cluj-Napoca? De ce nu există un contract cu Rosal sau Vereş pentru curăţarea acestei zone? Dacă tot plătim impozite locale, de ce se ecologizează pădurea Făget prin voluntariat? Nu este nimeni responsabil de curăţenie în pădurea din Făget? Oare acei copii adventişti, luând asupra lor o sarcină care ţine evident de autorităţile locale, nu s-au substituit acestora? Reprezintă şi ei un pericol fascist, cum spun cei de la Adevărul, care azi doar curăţă gunoaie, iar mâine vor incendia barăcile de la Pata Rât? Glumesc, desigur, dar logica este, în zilele noastre, un dar prea de preţ şi puţină lume pare să îl posede. Şi aceste ecologizări voluntare, deseori sponsorizate de multe companii care doresc doar să puncteze un program de “corporate social awareness”, se fac în parcuri sau în zone unde autorităţile nu îşi fac treaba. Atunci de ce să nu existe acest concept de “voluntariat în lipsă” undeva unde chiar e nevoie de el? Pentru unii este mai importantă culegerea gunoaielor decât faptul că nişte infractori te lovesc în cap în zonă garii Braşov, iar pe poliţie o doare direct în fund! Nu i se pare nimănui ciudată această inversare a priorităţilor?

Şi dacă tot vorbim despre democraţie şi despre implicare socială, acest gen de patrule civile funcţionează în SUA din anii 1960, cel mai cunoscut exemplu fiind Neighborhood Watch. Acest sistem de organizaţii care asistă poliţia şi autorităţile (asistă, nu se substituie acestora, lucru evidenţiat şi de liderul ND Braşov!) a apărut în 1960 în cartierul Queens din New York, după violarea şi uciderea lui Kitty Genovesee. (Deci nu după ce s-au aruncat gunoaie la marginea unei păduri!) Locuitorii cartierului Queens au răbufnit după ce câteva zeci de martori la viol nu au făcut nimic în această privinţă şi au privit impasibili cum tânăra era violată şi ucisă. Cetăţenii au decis atunci formarea de grupuri care să patruleze străzile, pentru siguranţa cetăţenilor. Similitudinea între anul 1960, New York şi 2010, Braşov, este extraordinară, cu menţiunea că, din fericire, tânăra din Braşov a fost “doar” lovită! Deci noi suntem cu exact 50 de ani în urmă, în ceea ce priveşte democraţia şi implicarea socială, faţă de americani. Şi totuşi mai există drăgoteşti şi nahoi, ieşiţi parcă din evul mediu al presei româneşti, să se opună acestei iniţiative perfect valabile, care aduce România printre ţările unde cetăţenii se implică social.

Sistemul patrulelor civile în SUA a fost revigorat, după modelul celei din Queens, în anul 1972 chiar de către Asociaţia Naţională a Şerifilor din SUA. Numărul acestor asociaţii în SUA a ajuns la câteva mii, poliţia implementând chiar programe de training şi cursuri pentru voluntari. Acest gen de patrule civile există şi în Germania, Sicherheitswacht, peste 1200 de nemţi voluntari patrulând străzile a 20 de oraşe din Baden-Württemberg, în colaborare cu poliţia locală. În Canada există Block Parent Program, în Rusia există Druzhina, în Norvegia există Natteravnene, iar în Olanda există WAS. Sunt aceste organizaţii nişte pericole pentru democraţie, nişte brigăzi fasciste? Evident că nu, jurnaliştii de la Scânteia dovedind că nu au nici cultură generală, simţ democratic, nici chiar talent jurnalistic. Laolaltă cu toate aceste organizaţii descrise mai sus, Noua Dreaptă a arătat României un exemplu inovator de implicare civică acolo unde este cu adevărat nevoie, fără banii de PR al companiilor puse pe clădit imagine corporatistă. Şi România i-a primit cu un scuipat un ochi, aşa cum a primit întotdeauna lucrurile pe care nu a reuşit să le înţeleagă. Trăiască democraţia de neam prost, trăiască interlopii apolitici şi scribălăi “antifascişti”!

George Bara

Noua Dreaptă organizează prima Patrulă Civilă de la Braşov

2010-11-19T15:48:00.000+02:00

Starea de infracţionalitate şi comportamentele antisociale proliferează alarmant la Braşov, cu toate că datele oficiale nu sunt, deocamdată, făcute publice. Astfel, în decurs de două luni, doi membri ai Organizaţiei Noua Dreaptă – Braşov au fost agresaţi „întâmplător” pe stradă. Şi mai grav este faptul că, deşi agresiunile s-au petrecut la ore destul de aglomerate, trecătorii nu au intervenit. Ultima dintre aceste agresiuni a avut loc în ziua de 17 noiembrie 2010, când o camaradă din organizaţia braşoveană a fost lovită cu brutalitate în zona capului de către un personaj violent, pentru simplul motiv că s-a aflat într-un loc nepotrivit.
În urma acestor agresiuni şi cu scopul de a preveni comportamentele antisociale Organizaţia Noua Dreaptă – Braşov a organizat prima Patrulă Civilă din oraş. 10 voluntari au început deja să patruleze în diverse zone ale oraşului, reuşind ca în mai puţin de o oră să-l identifice în zona bulevardului Gării pe autorul agresiunii din ziua de 17 noiembrie, acesta fiind Ştamp Florin (29 de ani din Braşov). Ştamp a fost indicat organelor Poliţiei TF, care au luat măsurile legale.
Pe de altă parte, ND – Braşov ţine să îşi exprime nemulţumirea faţă de răspunsurile primite de la Serviciul de urgenţă 112 şi de la Poliţia Municipiului Braşov, care au refuzat să intervină în momentul identificării agresorului. Singurii care au intervenit fiind reprezentanţii Poliţiei TF Braşov, cărora ţinem să le mulţumim pentru promptitudine.
Pentru a le aduce braşovenilor un plus de linişte şi siguranţă, Patrulă Civilă va continua să funcţioneze prin voluntari anonimi, care vor interveni în eventualitatea unor agresiuni similare.
Pe această cale, dorim să îi informăm pe braşovenii care doresc să ni se alăture în acest demers că ne pot contacta la:

Mobil: +40.0748.852.521; +40.0762.935.388; +40.0728.404.788
Fax: +40.0368.814.830
E-mail: brasov@nouadreapta.org
Salutări naţionaliste!
Cristian Grigorasi
Preşedinte Noua Dreapta filiala Brasov
18 noiembrie 2010

Ăăăă, îmi făuresc (re)intrarea...

2010-11-17T17:33:00.006+02:00

Am râs, am fost trist, frivol, meschin, iubăreț, generos, cuminte, special, desfrânat, schimbător. Am dat frâu liber intențiilor mele să-și facă de cap și să mă sugrume. Nu m-am abținut, nu am mai spus nu! Am fost absent, gânditor, contemplator. Ironic, nervos, cu gândul aiurea. La ce m-au ajutat toate stările astea inconstante? La dobândirea, sper eu, cunoașterii răului și a binelui. Asta nu înseamnă că mi-am dat seama ce e aia moralitate sau imoralitate, din punct de vedere practic. Teoretic, cunosc! Chiar și schizofrenicii cunosc...

De ce urăsc țiganii?

2010-10-08T14:50:00.002+03:00

Pentru că sunt nespălați!
Pentru că vorbesc urât!
Pentru că fură!
Pentru că nu doresc integrarea în societate!
Pentru că sunt imorali!
Pentru că nu au cultură!
Pentru că cerșesc!
Pentru că nu au educație!

Nu există țigani buni sau răi. Sunt cu toții la fel!
Nu există cuvântul rom. Există țigan și atât!

Noua Dreaptă vă oferă alternativa

2010-10-06T13:10:00.003+03:00

Partidul–social, democrat, liberal, national, taranesc, al generatiei, al florilor de mar, al fotomodelelor, maghiar, romales. Le vedem, au fost, ne-au demostrat. Ce au facut la un loc? Si-au batut joc de noi. De naivitatea noastra. Ne-au iubit si pupat cand am dat cu stampila. Ne-au dat galeti, saracii. Ne-au dat umbrele, ulei, zahar, concerte, mititei, berica, casete, pupici, autografe.

O DATA LA 4 ANI. Dupa ce si-au ocupat scaunelul, primesti numele unei
celebre statiuni din Croatia. Existi in campanie, vreo 2 luni la 4 ani. Vedem primarasi de comune in RAV4 calcand in balti (cu masina zic), coborand geamul si scuipand la misto 2-3 coji de seminte. Ce le pasa? Nu le pasa. Sefu’ suna si ii spune: “Dorele, la europarlamentare daca nu scoti 1000 de voturi din comuna aia penala a ta, nu mai primesti fonduri europene sa-ti invelesti casa”. Atunci il cuprinde socialismul. Se apropie de oameni. Vine langa ei. Le da o galeata, ii spala pe cap, le da berica, mititei, se ingrijeste de ei. Iar ei, fara notiunea timpului si ratiunii: “Ii votam pe astia, ca ne-au ajutat saracii, ne-au dat ajutoare sociale sa bem ca porcii, ne-au dat pelerine, sa nu ne udam cand vor trece iar cu suv-ulurile prin balti”.

A doua varianta este Partidul lui Danut Diaconescu, cu prim-ministru Nikita, ministrul invatamantului Naomi, ministrul justitiei PePe, ministrul finantelor Sile (cum care sile? camatarul). Sa-l deconspir putin pe Danut in direct. A strans semnaturi (au strans oamenii) pentru LEGEA COJOCARU. Aha. S-au strans. Sa dea cupoane de investitii in valoare de 20.000 euritos pentru fiecare vietate romaneasca. Povesti. Cojocaru plange pe youtube ca DD a uitat de lege si tine semnaturile blocate la OTV. Cum a strans DD semnaturi pentru partid asa repede? Simplu. Le-a luat pe cele de la Cojocaru. Ai semnat?Felicitari, DD a tras apa dupa tine. Nu-ti judec naivitatea. Gandim cu stomacul.

De ce alternativa vorbesc? De Partidul Nationalist! Noua Dreapta se angajeaza in administrarea unei aripi politice, a unui Partid. Pe hartie un partid, in realitate un crez. Un crez de mantuire a neamului .Noi nu vrem doar sa devansam clasa politica actuala. Noi vrem sa tragem la raspundere pe cei ce au participat organizat la batjocorirea poporului roman. Acesta natie in forma de friptura ce a stat neajutorata in fata unei haite de lupi imbrcata in costum scump. Partidul Nationalist se naste din neam. De aceea avem nevoie de sprijinul tau. Strangem semnaturi pentru inregistrarea partidului. Fiecare semnatura este o mana de ajutor pentru acest lung drum pe care il abordam dupa 11 ani de militantism curat in care am refuzat fuzionarea sau colaborarea cu partidele actuale.

Partidele au vazut potentialul si s-au oferit sa ne dea un os sa roadem si noi, sa avem gura ocupata. Am refuzat ferm.Vrem doctrina noastra. Vrem interes national. Vrem fapte din sentiment nationalist. De ce ti-l recomand? Pentru ca am ajuns in consiliul national de conducere al Miscarii Noua Dreapta fara sa ma intrebe nimeni cu ce se ocupa tata, fara sa ma intrebe nimeni ce masina conduc, ce conturi am, ce afacere am. La noi nu se poarta. La noi se poarta fapta si cuvantul. Se poarta lupta, loialitatea, fermitatea, seriozitatea, doctrina, studiile, Biserica si Tara. Am dat galeti si zahar? Nu! Am dat vorba buna. Am fost aproape de oameni in permanenta? NU! Pentru ca noi nu suntem nevoiti sa ascultam oamenii, sa fim aproape de ei (ca si cum ne-am cobori de undeva de pe un podium). Noi traim printre voi, in fiecare scara de bloc, in fiecare cartier sarac si rau-famat. Noi nu trebuie sa fim aproape de oameni. Noi suntem dintre oameni. Nu vrem sa ne imbogatim. Nu vrem sa furam. Noi vrem sa traim la acelasi nivel cu masele. Noi nu vrem egalitate. Vrem dreptate si merit. Vrem rasplata dupa munca in egala cantitate. Vrem elita mintii nu elita banilor. Noi nu ne vom aprinde odata la 4 ani. Vom fi acolo sa servim cu activism Stema, Imul si Drapelul ca pana acum. Fie ca vom fi la conducere, fie ca vom ramane la acelasi nivel. Esti hotarat sa pornesti la acest drum? Vino intre noi si lupta pentru camasa verde. Nu esti hotarat, dar vrei binele acestei tari? Scoate tabelul, aduna semnaturi. E o datorie. Daca nu vezi izbanda in clasa politica de azi, scoate tabelul si strange semnaturi! Ne vei vedea acolo, aceiasi oameni, neschimbati. Ne vei vedea poate la televizor si apoi, urcand scarile in urma ta, in scara ta. Ne vei vedea acolo si apoi ne vei vedea cu steagul in mana in plina strada cum poti vedea in activitsmul de 11 ani.

Experienta politica? Nu avem. Dar avem iubirea de Neam si Biserica. Asta depaseste orice experienta. Pentru a servi tara nu ai nevoie de tactica. Ai nevoie de moral. Moral curat, crestere buna, spirit de sacriciu pentru romanii tai. Scoate tabelul, printeaza-l, spune-le oamenilor despre cauza noastra si implicit cauza ta. Trimite semnaturile la Str. Zmeica nr. 12, sector 4, Bucuresti si scanate la info@nouadreapta.org . Nu-ti promitem nimic. Noi nu promitem. Noi spunem de unde venim si ce vrem. Partidul Nationalist nu iti va da o paine. Noi facem in asa fel incat painea sa o castige fiecare intr-o cantitate si calitate direct proportionala cu seriozitatea, meritul si sacrificiul dovedit. Daca iti place tarnacopul, o castigi cu tarnacopul. Daca iti place cu creierul, o castigi cu creierul. Daca iti place cu inselaciune, pacaleala si ilegalitati, o primesti GRATIS, la domiciliu. Se poate mai bine de atat? (valabil doar pentru Pensiunea Jilava, Facultatea de Reintegrare Comunitara Gherla, Centrul “Casa de copii nu e acasa” Targu Ocna si Fundatia “Un pat la noi in celula” Codlea)

Ion Negoiaș- ND Buzău

Ostaşul independenţei în greva foamei...

2010-09-05T22:24:00.002+03:00

A luptat pentru independenţa R. Moldova, dar cere azil politic în SUA
Are viză de reşedinţă într-un lan de porumb din Căuşeni şi de mai bine de o lună locuieşte într-un cort pe care l-a amplasat vis-à-vis de Ambasada SUA din Chişinău. Solicită azil politic în America, pentru că aceasta este o tară bogată, care are grijă de oameni. Toţi îi spun că nu-i va fi îndeplinită dorinţa, dar omul nu are de gând să plece de aici, unde se simte foarte bine, de altfel. Motivul este unul simplu: nu are unde pleca. Acum, acest cort şi iarba verde de sub el îi sunt singura casă.

Tudor Pânzari se află în greva foamei de 46 de zile. Nu-l sperie această cifră, pentru că, spune el, cu pensia sa de 275 de lei, deşi nedeclarat, este în greva foamei de ani buni. A decis să iasă în stradă şi să-si declare protestul, fiind disperat de situaţia în care se află: bolnav, fără casă, traumatizat de indiferenţa tuturor şi de amintirea războiului în care a luptat pentru nişte idealuri, care sunt la fel de departe ca şi acum 20 de ani.

«Toţi se gândesc la drepturile statului şi nimeni la ale omului»
Când a început războiul din 1992, Tudor, un tânăr crescut şi educat la casa de copii de la Tiraspol, a venit pe câmpul de luptă cu bicicleta. Era voluntar. Luase această decizie sincera, ca pe un lucru firesc. În timp ce-şi salva un camarad, a explodat lângă el un obuz. Atunci, nu i-a dat mare atenţie, era tânăr, avea doar 29 de ani, şi era plin de puteri. Zece ani mai târziu, când jumătate de corp i-a fost paralizat, medicii au constatat că necesită intervenţie pe creier. Toate din cauza acelei contuzii ignorate.

Cât a stat la spital, casa în care locuia şi pe care o primise de la locul de muncă, a fost demolată. Dintr-o dată, s-a pomenit pe drumuri. Marea sa luptă abia atunci a început. În loc să stea calm şi să se recupereze după intervenţia pe care a suportat-o, a fost nevoit să alerge pe drumuri şi să bată pe la uşi. Deşi tuturor celor care au locuit în acel bloc le-au fost repartizate noi locuinţe, Tudor Pânzari nici până azi nu a reuşit să obţină casă de la autorităţile din Căuşeni. Îl trimit de la unul la altul şi nimeni nu vrea să se implice. Viza sa de reşedinţă e încă la vechea adresă, unde acum e un teren agricol. „Toţi se gândesc la drepturile statului şi nimeni la ale omului simplu» — spune cu durere fostul combatant despre o stare de lucruri pe care a simţit-o pe propria-i piele.

«M-au fugărit toţi ca pe un câine»

Acesta nu-i singurul necaz al luptătorului. Abia după şase ani de la intervenţie, cu mare greu, a reuşit să obţină grad de invaliditate. «Ani de alergătură şi de durere. M-au fugărit toţi ca pe un câine», îşi aminteşte Tudor cu lacrimi în ochi. Legitimaţia de invalid de război, care i-ar asigura o pensie ceva mai mare, nu a mai reuşit s-o obţină, cu toate că are decizia instanţei de judecată în favoarea sa. Nimeni nu vrea s-o execute. De la emoţii, griji şi gândul că în fiecare zi trebuie să se gândească unde să înnopteze, suferă şi de epilepsie posttraumatică.

De când i-a fost demolată casa, a tot trăit cu chirie pe la cine se arăta dispus să-l adăpostească. Ba la un combatant, ba la un cunoscut. Anul trecut, când au comemorat începerea luptelor de pe Nistru, trăia într-o casă fără acoperiş, cu crăpături în pereţi cât să încapă un om printre ele. «Îmi era tare ruşine», îşi aminteşte Tudor.

Atunci, o televiziune filmase condiţiile în care trăieşte un erou. Aşa a aflat poliţia din Căuşeni despre el. Imediat a şi fost rugat să părăsească clădirea, pentru că nu era sigură. L-a găzduit un cunoscut, până în februarie curent. Perioada a expirat, dar el n-are unde merge şi nici soluţionarea problemei lui n-a avansat. În aceste condiţii, Pânzari a decis să vină în capitală şi să declare greva foamei.

5 zile de greva foamei şi 5 de spitalizare
Primăria i-a acordat lui Tudor autorizaţie pentru a protesta în faţa ambasadei americane. Aceasta este valabilă până la revendicarea solicitărilor. El spune că va sta aici cât va trebui, pentru că oricum nu are unde se duce.

Primele cinci zile de greva foamei, Tudor şi soţia sa le-au petrecut pe scările unei clădiri din fata ambasadei. Acolo mâncau, acolo dormeau, tot acolo se fereau de ploaie şi de arşiţă. Au fost cinci zile de încercare, după care au urmat altele cinci de spitalizare.

Pe 16 iulie, seara, a început să tremure. Acesta-i un indiciu că în curând va cădea şi îşi va pierde cunoştinţa. Soţia sa a chemat ambulanţa. Medicii i-au acordat primul ajutor şi au vrut să-l ia la urgenţă. A refuzat. Dimineaţă a avut o nouă criză şi a decis să fie internat.

Mai înainte, Tudor îşi aminteşte că avea accese de vreo două ori pe lună. Acum, acestea sunt mult mai dese, în special dacă nu-şi administrează medicamentele necesare. Din pensia sa de 275 de lei, 180 îi dă pe pastile, care îi ajung doar 20 de zile. Restul — 10 zile din fiecare lună — Tudor se roagă să nu aibă nevoie de ele.

Cortul închiriat este noua lui casă
Când a fost externat din spital, a avut o mare surpriză. Soţia îi găsise un cort. L-a luat cu împrumut de la un cunoscut. Vreo două zile a dormit pe pământ, după care a găsit nişte lemne pe un şantier de construcţie din apropiere şi a improvizat un fel de podea. Soţia i-a adus un iorgan, cum îi zice el, şi nişte albituri. «Este foarte comod», arată protestatarul cu bucurie, în timp ce dă la o parte uşa cortului.

Dinspre drum, în adăpostul improvizat, sunt lipite două coli mari de hârtie, pe care scrie motivele din care solicită azil politic în America. De la soare şi ploaie, literele s-au decolorat. Duminică, din puţinii bani pe care îi are, şi-a cumpărat o cariocă şi le-a «împrospătat». Lângă uşă, sub scânduri, stau o pereche de pantofi negri. Tudor este încălţat cu nişte şlapi de gumă. Înăuntru, albiturile curate sunt atent întinse. Într-un colţ al cortului sunt câteva haine aşezate păturele, iar în altul stă ascunsă sacoşa cu cele 15 kilograme de documente, care demonstrează indiferenţa autorităţilor şi nedreptatea comisă faţă de acest om.

Acum este singur, soţia sa a plecat la Căuşeni. Continuă să stea cu de-a sila la vechea gazdă. Îşi caută de lucru, iar între timp, culege coarne din pădure şi le vinde. Astfel, adună nişte bani pentru medicamentele şi ţigările lui Tudor.

«Toţi te ajută, dacă îi rogi, mai puţin statul»

La început, oamenii care muncesc în acea regiune credeau că cei doi sunt vagabonzi. Faptul că erau îngrijiţi şi stăteau încontinuu acolo i-a făcut curioşi. Acum, toţi se salută cu Tudor, schimbă câteva vorbe şi îl ajută fiecare cu ce poate. Secretara din oficiul de alături îi dădea apă fiartă ca să-şi mai facă câte o cafea, acum, cei de la oficiul stării civile, care se află la câţiva paşi de cortul său, i-au scos afară un cablu de tensiune, iar paznicul de acolo i-a lăsat plonjorul, ca să-şi poată oricând face un ceai sau o cafea. Femeia de serviciu de la alt oficiu din apropiere îi împrumută căldarea, în care el încălzeşte apă la soare. Cu aceasta, se spală seara pe teritoriul unei construcţii de peste drum, unde-i permite paznicul. Tot acolo merge şi la toaletă. «Toţi te ajută, dacă îi rogi, mai puţin statul», pentru suveranitatea şi independenţa căruia a luptat, spune Tudor.

Duminică, «cu toată sărbătoarea», cum se exprimă Pânzari, şi-a spălat hainele. Pe şantier. Cămaşa a uscat-o pe cort, iar pantalonii pe un gard din apropiere. «Dacă n-am casă, nu înseamnă că trebuie să pută de la mine şi să stau ca un porc. Mai spre seară am să mă bărbieresc», explică omul, care în fiecare zi aşteaptă să vină cineva la el. Adesea, rămâne doar cu aşteptarea.

«Cei de la ambasadă au fost în primele zile la mine şi atât. Tot timpul mă salută. Mihai Ghimpu a trecut pe aici când mergea la înmormântarea fratelui său. Am tot aşteptat, nici n-am crezut că nu va face ceva», spune, decepţionat, luptătorul.

«În fiecare zi te ucid câte oleacă»
Pentru Tudor, ziua începe pe la patru dimineaţa, cu multe gânduri. Se încheie cu şi mai multe, după miezul nopţii. Doarme puţin, din cauza durerilor fizice, dar şi a celor sufleteşti.

Nu ştie ce să mai facă, dar nu va pleca de aici. Pur şi simplu, nu are alte opţiuni decât cea de a aştepta. Durerea pe care o poartă în suflet pentru nedreptatea care i s-a făcut este acutizată şi de faptul că este singur. Cum a crescut în internat şi nu avea nimic, aşa trăieşte şi acum. Cazul lui este unic, are convingerea Tudor. «Să fii singur pe lume, să nu ai casă, să fii bolnav şi să ai o pensie de nimic, să fii invalid de război, dar să nu-ţi fie recunoscute drepturile şi să ai atâtea scrisori, demersuri scrise, nu ştiu dacă mai este cineva», abia articulează Tudor cuvintele, în timp ce încearcă să-şi stăpânească lacrimile.

«De multe ori regret că n-am rămas pe câmpul de luptă, ucis, că aici în fiecare zi te ucid câte oleacă, dar cred că aşa a vrut Dumnezeu», concluzionează eroul.

Tatiana Eţco
Ziarul de Gardă

Mi-e dor de voi... III

2010-09-03T11:53:00.001+03:00

Țipăt

2010-08-31T21:41:00.005+03:00

O lume plină de ispite usturătoare, de batjocură și ură. Revolta e normală. Era o problemă dacă nu apărea. Ea trebuie așternută, altfel nu există. Cea înterioară e semnificativă numai pentru eul ăla pustnic din tine. Dintr-o mică licărire, dintr-un mic moment de răgnet interior apare pacea. Bineînțeles, o vezi doar tu. Sau poate și alții. Infinit de mizerie pe culmile gloriei demult apuse. Lună în loc de soare. Negru în loc de alb.
Mi-e teamă de viitor! Parcă văd cum dracii își fac loc și printre limpezimea sufletelor neatinse de haosul citadin, de bezna din ei... Babilonie!

Viitor ?

Andrei Ionescu

Curand, cand lemnul va cuprinde
Intregul trup sculptat de ploaie
Murdar si negru, Infinitul
Va plange lacrimi cu puroaie
Hindusi si negrii vor tipa
Camila va infrange leul
Copacii se vor razbuna
Zdrobind cu gheara porumbelul

Sursa foto: www.fotomagazin.ro

Pentru ca anti-romanismul nu se pedepseste in Romania, ba este chiar incurajat, separatistii maghiari vor fi urmariti penal pentru “antisemitism”

2010-08-06T11:18:00.004+03:00

“Ruşine să-ţi fie, iar ai cumpărat de la jidani!”

Cam asta scria pe pancarta afişată de trei vedete “secuieşti” din Miercurea Ciuc, Csibi Barna, Szocs Tibor şi Puskas Andras Miklos, care s-au postat în faţa magazinului Kaufland pentru a alerta nevinovata populaţie maghiară din oraş de faptul că ei cumpără de la … evrei. Acest lucru i-a costat pe cei trei începerea urmăririi penale, ca urmare a unei decizii a Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita.

Întâmplător sau nu, aceşti trei crai secui au venit şi în Cluj-Napoca, în două rânduri. O dată în 1 decembrie 2009, pentru a comemora ostentativ, chiar de Ziua Naţională a României, o grupare paramilitară care s-a împotrivit actului Marii Unirii şi s-au dedat la masacre antiromâneşti în zona Văii Drăganului. Grupare intitulată Batalionul Secuiesc şi care acţiona sub comanda comunistului Bela Kuhn, primul lider de stat comunist din Europa, adică Ungaria, înlăturat de la putere de către Armata Română în 4 august 1919, când pentru prima oară opinca românească a fost pusă pe clădirea parlamentului de la Budapesta. Acţiunea de provocare de la Cluj-Napoca s-a finalizat cu reţinerea celor saşe extremişti maghiari şi cu amendarea lor cu 50.000 de lei, dar nu după ce aproape 150 de tineri clujeni au făcut o adevărată demonstraţie de forţă în centrul oraşului, dovedind unei ţări întregi că la Cluj-Napoca nu este permisă batjocorirea simbolurilor României. Lucru care nu este valabil şi pentru autorităţile româneşti, care se înclină ruşinos în direcţia trasată de preşedintele Băsescu, aliat cu Tokes Laszlo şi cu UDMR. Amenda pe care aceste personaje ieşite parcă dintr-un Ev Mediu al urii şi intoleranţei au primit-o a fost anulată în justiţie. Justiţia românească.
Nu a trecut mult şi pe 15 martie regăsim aceleaşi personaje, tot la Cluj-Napoca, în alaiul condus de ministrul Cseke Atilla. Cu însemne SS pe geci, aceşti au arborat ostentativ textul “Ţinutul Secuiesc nu e România” în cadrul manifestările oficiale cu ocazia Zilei Maghiarilor de Pretutindeni, în compania oficialităţilor locale şi centrale. Din nou, nimănui nu i s-a părut deplasată libera manifestare a acestor câţiva saltimbanci care se cred secui şi care se desfăşoară atât de liber în preajma unor oficialităţi care par a le împărtăşi sentimentele antiromâneşti. Şi să nu uităm că acelaşi Csibi Barna, pentru a câta oară!, a fost lăsat de SPP-işti să îl întâmpine pe preşedintele Băsescu la Băile Tuşnad cu mesajul “Prezentaţi paşaportul!”.

Am enumerat aceste evenimente doar pentru a avea o imagine de ansamblu a modului nestingherit în care aproximativ cinci-şase extremişti maghiari, angajaţi ai statului român şi organizaţi într-o duzină de ONG-uri “în curs de înfiinţare”, au reuşit să provoace nestingheriţi populaţia majoritară românească din Transilvania fără să păţească nimic. De fiecare dată autorităţile “s-au tras pe cur”, în cel mai laş mod cu putinţă. Au sărit în apărarea lor toţi politicienii UDMR, care i-au scuzat în stilul mârşaj şi mincinos cu care ne-au obişnuit. Totul până acum, când trei dintre artiştii tristei piese de teatru a autonomiei au căzut în propria capcană, fiind urmăriţi penal pentru incitarea la discriminare şi la înfiinţarea unei organizaţii cu caracter fascist şi antisemit. Şi pe bună dreptate!

Ruşine să îi fie, în schimb, opiniei publice şi presei, atât centrale cât şi locale, care au încercat să minimizeze aceste incidente cu caracter iredentist, şovin şi antisemit! La Cluj-Napoca s-a încercat a se deturna atenţia publică de la aceşti în-curând-infractori, şi a da vina pe Noua Dreaptă sau pe oricine altcineva care a încercat să ia atitudine împotriva manifestărilor medievale ale acestor extremişti. Ca întotdeauna, propaganda transilvănistă şi promaghiară s-a pus în funcţiune, transformându-i pe cei care apărau Constituţia României în extremişti şi şovini. La Băile Tuşnad, Tokes chema ungurii la luptă armată şi preşedintele ţării era înjosit de un chelios cu cioc şi cu vestuţă gay-garda, dar ştirile trompetau subiecte colaterale, consfinţind încă o dată sistemul de presă vândut şi corupt care s-a raliat planului de regionalizare etnică a Transilvaniei.

Acum, când scrie negru pe alb că Csibi Barna, Szocs Tibor şi Puskas Andras Miklos sunt urmăriţi penal pentru instigare la discriminare şi antisemitism, ce mai tropetează vuvuzelele presei vândute din România? Ce mai au de spus consilierii lui Băsescu, care îl ling în fund pe Tokes? Ce deontologi mai au tupeul să acuze patrioţii români de excese extremiste şi şovine, când s-a dovedit că ei apărau însăşi valorile democraţiei din România? Când de 20 de ani, nicio organizaţie patriotică, naţionalistă sau chiar legionară din România nu a încălcat nicio lege din acestă ţară, dar cei câţiva extremişti maghiari finanţaţi de Budapesta şi protejaţi de Traian Băsescu şi Emil Boc reuşesc să bătă orice record la ură şi antisemitism din România?

Dacă nu le-a fost ruşine să apere membrii unor organizaţii paramilitare şovine şi antisemite, poate că nu le ruşine nici de ultimul slogan al acestora: Ruşine să vă fie, iar aţi cumpărat de la jidani! Cine sunt antisemiţii acum, leprelor?

George Bara

Sursa: NapocaNews

A II-a persoană

2010-08-01T13:54:00.005+03:00

Locul tău nu e aici. Te strică garnizoana asta comună și banală în care repiri oxigenul ăsta prost. Nici nu găsești oameni. Sau poate ești prea critic și mândru. Poate doar când iese soarele îți e bine și te confrunți cu nevroza suprasolicitării demonilor invizibili. Și învingi! Dar, se întâmplă pe moment. Simți asta! Cutreieri cu gândul o lume mai bună în care speri că poți spune ceva revoluționar, dar te iluzionezi. Arunci tot felul de cuvinte jignitoare când tu îți dorești doar o revoluție de catifea, o revoluție spirituală, naturală și firească. Lucrurile astea vor face din tine un ciudat mizantrop plin de harababură mentală. Nu vei reuși să schimbi până nu aplici!

Ghidul Misoginului

2010-07-26T12:48:00.003+03:00

Nemira a scos un ghid foarte amuzant și, pe alocuri, realist. Despre sexul feminin, un mic tratat de calomnii.
Am să transcriu mai jos, maximele care mi s-au părut cele mai interesante.

Femeile care vor să fie în același timp și frumoase, și inteligente se inșală asupra posibilităților lor. Trebuie să facă o alegere.

Nici cea mai inteligentă dintre femei nu înțelege imediat.

-Sunteți un partizan al celibatului?
-Nu! Deloc!
-Al căsătoriei poate?
-Ah...
-Atunci care e, după dumneavoastră, situația cea mai avantajoasă pentru un bărbat?
-Situația de văduv!

Acela care poate scrie satira femeii merită, numai prin aceasta, titlul de martir.

Femeile de azi confundă moda cu frumusețea.

Bărbatul plătește o lună de miere cu o viață de oțet.

Plânsul este ultimul argument al femeii.

Nimic nu e mai încântător decât o femeie cinstită.

Femeile sunt niște demoni care ne fac să intrăm în infern prin poarta raiului.

Grecii au avut multă dreptate să nu le primească pe femei la teatru: în felul acesta, puteau să audă ceva.

Am răsfoit cartea în detaliu și le-am ales pe cele mai puțin jignitoare la adresa sexului frumos. Nu sunt un adept al acestor vorbe de duh, dar, pentru puțin amuzament și pentru a da iluzia unei superiorități momentane a bărbatului, am ales să le public. Să aveți o zi frumoasă!

Vreau!

2010-07-09T22:40:00.003+03:00

Am să-mi pun ordine-n gânduri
Iar prietenia se va-ntemeia în ani.
Dar nu mă voi lăsa de vicii...

Ziua tricolorului 26.06.2010 – comunicat de presă N.D. Brasov

2010-06-24T23:39:00.002+03:00

Avem onoarea de a vă informa că Asociaţia „Noua Dreaptă” – Filiala Braşov va organiza o serie de manifestări prilejuite de Ziua Drapelului Naţional al României.
Astfel, în noaptea de vineri, 25 iunie, membrii organizaţiei noastre vor depune pentru sfinţire un tricolor de 45 de metri pătraţi în Biserica Adormirea Maicii Domnului din Piaţa Sfatului.
Sâmbătă, 26 iunie, la ora 7, o delegaţie formată din membrii ND – Braşov se va deplasa la Ploieşti pentru a participa la manifestările organizate în această localitate.
La ora 15, după revenirea în Braşov a delegaţiei, tricolorul va fi scos din Biserică, pentru a fi arborat pe clădirea Panoramic de pe Tâmpa.
La ora 17, va avea loc slujba de sfinţire a tricolorului, oficiată în Piaţa Sfatului de preoţii Bisericii Adormirea Maicii Domnului.
După binecuvântarea preoţilor, conducerea filialei va prezenta în Piaţa Sfatului câteva discursuri, menite să cinstească Stindardul Naţional şi să le trezească braşovenilor respectul faţă de simbolul românismului.
Simultan, vor fi împărţiţi fluturaşi cu mesajul Fii mândru că eşti român!

Salutări naţionaliste!

Cristian GRIGORAŞI
Preşedinte filiala Braşov – ND

25 iunie 2010

Telefon: 0748.852.521 , 0762.935.388 , 0728.404.788 Fax: 0368814830
E-mail: brasov@nouadreapta.org Web: www.brasov.nouadreapta.org
O.P.1 C.P. 7 BRAŞOV COD 500500

DE ZIUA LEGIUNII

2010-06-24T11:19:00.000+03:00

Se implinesc 24 de ani de cand Fiul Moldovei, Corneliu Codreanu, a dat viata lumii legionare. In aceasta zi, nu s-a intemeiat un nou partid, o noua grupare politica, ci sufletul neamului romanesc s-a smuls din imparatia negurilor si si-a regasit axa lui adevarata de traire, care incepe de pe pamant, dar care se sfarseste in cer. Marea revolutie pleaca de la om, de la interiorul lui, de la facultatea lui de a-si crea o viata sociala potrivita imaginii sale spirituale.

De aceea Legiunea n-a putut fi doborata, cu toate urile, loviturile si atacurile ce s-au ingramadit asupra ei, de aproape un sfert de veac. Dusmanii au ucis de atunci mii dintre ai nostri, in frunte cu Capitanul, dar n-au izbutit sa ucida spiritul Legiunii. El continua sa se perpetueze din generatie in generatie. Alte vlastare, alti tineri se incoroneaza cu cununa martiriului si a eroismului. Alte coloane urca muntele suferintei, se iau la lupta cu fiarele salbatice si strabat mlastina desnadejdii.

Acum ne stau in fata toate aceste trei examene laolalta. O incercare a incercarilor. O proba care inspaimanta pe cei mai curajosi dintre noi. Sangeram din mii de rani. In tara gem inchisorile de legionari si mormintele se deschid unul dupa altul. In strainatate suntem atacati de aceiasi oameni care intotdeauna s-au pus de-a curmezisul neamului si i-au compromis marile lui momente. Lor li s-au adaugat cativa rataciti din mijlocul nostru, care si-au pierdut orice simt de omenie si de demnitate.

Nu va inselati, camarazi. Suntem atacati pentru ca am ramas ceea ce ne-a lasat Capitanul. Pentru ca nu vrem sa coboram steagul Legiunii. Pentru ca nu facem tranzactii cu spiritualitatea ei. Pentru ca nu ne pretam actiunilor de dezagregare si nu suntem dispusi sa inchiriem trupele Garzii de Fier nimanui. Iata marea noastra vinovatie.

Si acum in ceasul marilor raspunderi, ne intrebam si noi, ca odinioara Capitanul, cand a pus temeliile acestei miscari: fi-vom noi generatia lasa si debila care sa se eschiveze de la indatoririle momentului? Raspund cei ce zac in inchisori, cei ce cutreiera potecile panditi de glontul vrajmasului, cei ce trec zi si noapte prin cele mai teribile incercari, indemnandu-ne la unire, la tarie sufleteasca si la incredere in biruinta adevarului.

Daca odinioara au plecat cinci pe acest drum fara intoarcere si au pus bazele uriasei Miscari Legionare, astazi, cand neamul intreg se pregateste sa puna mana pe arme, fi-vom noi mai putin hotarati, mai putin increzatori in victorie?

Camarazi,

Smulgeti-va voiniceste din toate nepasarile si amaraciunile ce-au putut sa astearna peste sufletul vostru anii de exil si iesiti cu barbatie in intampinarea vrajmasului. Niciodata misiunea voastra n-a fost mai nobila si niciodata Legiunea si Capitanul nu vor cunoaste o mai mare preamarire decat in ziua in care steagurile legionare vor culege binecuvantarea intregului nostru popor.

24 iunie 1951

Traiasca Legiunea si Capitanul!

Horia Sima

Comandantul Miscarii Legionare

Gând de moment

2010-06-19T21:56:00.005+03:00

Vorbeşti mereu de aceleaşi eşecuri pe care le-ai avut... mereu te plângi de oamenii din jurul tău , dar nu faci nimic pentru a-i schimba în ceva mai bun, sau de a-i îndeparta dacă realizezi că sunt o cauză pierdută si tind sa te tragă şi pe tine în jos.
Menţionezi de fiecare dată cuvântul târfă, dar nu te eschivezi deloc în momentul în care se apropie de tine şi ca o sirenă ce ademeneşte pescarii te laşi cuprins de magia momentului şi te îndepărtezi de la firesc; iar când te trezeşti şi realizezi că iar ai greşit te îneci din nou în acelaş pahar de amar sorbindu-l până la ultima picătură. În schimb, când eşti fericit, totuşi îţi lipseşte ceva.. oare ce? Şi ne întoarcem la intrebările ,nu fără răspuns, ci la cele la care nici măcar nu vrem sa auzim răspunsul deşi il ştim prea bine. Şi tu ştii răspunsul, şi eu stiu răspunsul, şi mulţi alţii îl ştiu. Dar e mai comod pentru toată lumea sa nu-l rostim. Şi trăieşti o clipă de fericire supremă, apoi ceva se schimbă şi iar îmbrăţişezi o statuetă imbrăcată in mărăcini şi doar când începe din nou să-ţi picure sânge din inimă realizezi că ceva e în neregulă şi te tânguieşti amar... E poate trist, dar totul ţine doar de tine... Tu ai întrebările, dar tot tu ai şi răspunsurile. Deschide ochii, priveşte „lumea” în ochi şi vezi ce vrea de la tine, apoi gândeşte-te ce vrei tu de la ea şi faceţi târgul... tu poţi lua de la ea tot ce vrei pentru ca stă în puterea ta ( Lamartine spunea – „Vouloir c’est faire!”), dar trebuie la fel de bine să ştii că dacă nu eşti atent ea o sa-ţi ceară să-i plateşti cu sacrificii şi ai să ieşi in pierdere! Cere-i fericirea in aşa fel incăt doar faptul că ţi-a oferit asta să-i fie de ajuns drept răsplată şi să nu mai fie nevoie de sacrificiu.

P.S.: citeşte-l şi nu-mi mai pomeni de el.. s-a teminat şcoala şi cu ea s-a dus totul... ce ţi-am scris aici e ce am vrut sa-ti spun mai de mult iar acum mi-ai dat ocazia. Dacă te supără ceva iartă-mă, dacă înveţi ceva din ce ţi-am scris păstrază ideea dar nu şi autorul, că nu merit.

Anonim
Sursa foto: http://abandonatinvisuri.wordpress.com

Mi-e dor de voi... II

2010-06-17T20:38:00.005+03:00

Nu e minunată?

Mi-e dor de voi...

2010-06-17T20:27:00.002+03:00

Dialogul dintre un gândac și lumea ce-l înconjura...

2010-05-19T18:53:00.003+03:00

- Dragă, nu e pentru tine!
- Te-am întrebat eu ceva? Ți-am spus cândva ce și cum să faci vreun lucru?
- Te amăgești aiurea, atât am dorit să-ți spun...
- E problema mea!
- Te vei da cu capul de pereți... și vei regreta!
- Până nu curge sânge nu mă las... O iubesc! Adică nu o iubesc! Vreau să mă așez la casa mea!

Și a curs sânge... mult sânge... a curs atâta sânge încât a făcut hemoragie sentimentală. Îi va trece. E tare!

Vino sambata 22 mai la Marsul pentru Normalitate!

2010-05-18T23:26:00.001+03:00

Considerând cã parada homosexualilor reprezintã o manifestare cu caracter provocator, obscen si anti-social, care aduce atingere bunelor moravuri si ordinii publice, Noua Dreaptã organizeazã sâmbãtã 22 mai Marsul pentru Normalitate.

Manifestarea este autorizatã de Primãria Capitalei si va avea loc între orele 11:00 - 13:00 pe traseul: Ateneul Român - Calea Victoriei - Splaiul Independentei - Dealul Mitropoliei (Piata Unirii).

Adunarea participantilor se va face în fata Ateneului Român între orele 11:00 - 11:30. La manifestare sunt asteptati toti membrii si simpatizantii Noii Drepte, precum si toti cei ce sustin valorile familiei traditionale si doresc sã-si exprime opozitia fatã de manifestãrile publice ale homosexualilor care promoveazã într-o manierã ostentativã perversiunea si promiscuitatea, prezentate în mod ipocrit drept "stil de viatã alternativ" si elemente de "diversitate".

Daca ai stat deoparte si ai privit cum în fiecare an parãzile homosexualilor promoveazã ideea legalizãrii cãsãtoriilor homosexuale si adoptiilor de copii de catre "cuplurile" de homosexuali, te întrebãm acum: cât timp vei mai sta deoparte? Lupta pe care noi o ducem în folosul cauzei românesti are nevoie de sprijinul si participarea tuturor celor care simt si gândesc ca noi, inclusiv a ta!

Nu te multumi doar sã ne dai dreptate! Renuntã la rolul de spectator si participã la Marsul pentru Normalitate din acest an, pentru a demonstra o datã pentru totdeauna cã ROMANIA NU E SODOMA SI NICI NU VA FI!

Trimite e-mail de confirmare a participãrii la info@nouadreapta.org si simte-te liber sã postezi acest anunt pe cât mai multe bloguri, grupuri de discutii si forumuri!

Biroul de Presa al Noii Drepte

Gold Medals

2010-05-17T21:16:00.003+03:00

1904 ST. Louis, 1905 Liege, 1913 Ghent, 1914 London, 1915 London, 1954 Brussels, 1981 Amsterdam. Și mă va ține treaz aproape o noapte, iar spre dimineață își va face efectul, trântindu-mă în patul gol și rece. Măcar voi avea un somn lung, mă voi trezii cu ochii rătăciții și voi spune că sunt fericit. Și nu voi minții. Chiar sunt!

Pe curând...

Nu pe curând, adio!

2010-05-11T22:46:00.003+03:00

A le ei doruri sunt taine ascunse-n minciuni. Ochii, frivoli și sarcastici, nu mai aburesc nici proștii de sub papuc. Halal! Milă după suferințe, dragoste după destrăbălări? Imaginea, cunoscută de toți cunoscuții, se transformă într-un banc vizual și sec.
Ți-ai deschis mintea și ți-ai format noi orizonturi în tainele lumii de lut. Vei presăra dragoste pentru merituoși și îi vei chema în cimitire strâmbe să te scoată din ghearele haitelor. Dar, pentru ce? Te-a ajutat, și vei rămâne sedat de toată ființa ei firavă! Așa să te ajuți! Căci așa vei fi ajutat!

Pentru tine, draga mea...

Alexandru Alexianu
Draga

Te-am privit, Draga, iubita mea...
Erai un paun frumos,
Zarzarii înfloriti se scuturau în jurul tau
Si eu nu mai ma saturam privindu-te.

Apoi te-ai schimbat în apa fermecata,
O vâltoare în care ma înecam si muream încet.
Dragostea ta ciudata ca niste ramuri de salcie
Ma tragea zabauca tot mai la fund.

M-au desteptat pasarile cerului.
Eram întins în iarba ca un Gulliver.
Muschiul padurii ma îmbratisase ca o sora,
Caprioarele codrului pasteau în jurul meu...

Iubirile din primul rând

2010-04-26T21:55:00.005+03:00

Viața ți-ai omorât-o
Copil stângaci,
Precum clovnul clienții.
Miscări abrupte,
Iar picioroangele sfărâmă
Cu sete de dihanie
Iubirile din primul rând.
Ochii, Dumnezeiești,
Paradoxal,
Comportament satanic,
Cu zgomot infernal
De imperceptibil.
Pe veci, iubirile din primul rând.

Doua firi și gânduri mici

2010-04-20T19:47:00.006+03:00

Pe de o parte una sensibilă, zic eu, iar pe de altă parte una nimicitoare și agresivă, dar care, nu se confundă cu cea dintâi. Nu știu dacă acest lucru influențează pe cineva din jurul meu. Sau dacă e afectat. Însă știu că sunt naturale, formate pe parcursul puținei mele existențe împovărate de lucruri predominant enigmatice.
Depind de puțini oameni din jurul meu. Nu aș mai dori să depind de nimeni. Vreau să stau, să am berea mea, țigările mele și gândurile mele. Nu vreau să cer. Dar n-am încotro. Să creez nimicuri în taină și să sper la ceva. Să dobândesc singur ceva-ul suprem.
Specia umană este ruptă pe alocuri de realitate. Se îngroapă în abis și își revine când sângerează. Nici atunci în totalitate. 2 vorbe în 10 minute. Totul este calm, o singură sclipire tâmpită și insignifiantă, iar haosul începe. Obtuzii au tot ce își doresc, inteligenții nu pierd nimic. Plângi dobitocule!

Trist cantec de dragoste

2010-04-16T15:36:00.004+03:00

" Numai viaţa mea va muri pentru mine-ntr-adevăr,
cândva.
Numai iarba ştie gustul pământului.
Numai sângelui meu îi e dor, într-adevăr,
de inima mea când o părăseşte.
Aerul e-nalt, tu eşti înaltă,
tristeţea mea e înaltă.
Vine o vreme când mor caii.
Vine o vreme când se-nvechesc maşinile.
Vine o vreme când plouă rece
şi toate femeile poartă capul tău
şi rochiile tale.
Vine şi o pasăre mare, albă,
care ouă pe cer luna."

Nichita Stănescu
Sursa foto: Zf.com

Gânduri (IV)

2010-04-12T19:49:00.004+03:00

A fost din nou și nu mai este. O nouă circumcizie pe suflet. O nouă lovitură. Concesii și visuri, speranțe și răbdări. Zâmbete transformate-n rânjete împodobite ostentativ cu ură. Ce se iscă într-o zi, ruginește intr-o săptămână fără nicio explicație.
Nu există remediu. Nu există psihologi. Sau există. Au forme lunguiețe și nu sunt foarte scumpi. Sunt și acoperiți. Când se termină, mergi la „Biroul Șefului de Post”.E aproape, peste drum. Dacă vrei, îți dă pe datorie. Stai ore întregi cu el de vorbă. Până la urmă nici el nu te ajută. Dar a doua zi, apelezei tot la el.

Lacustră

George Bacovia

De-atâtea nopţi aud plouând,
Aud materia plângând...
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.

Şi parcă dorm pe scânduri ude,
În spate mă izbeşte-un val -
Tresar prin somn, şi mi se pare
Că n-am tras podul de la mal.

Un gol istoric se întinde,
Pe-aceleaşi vremuri mă găsesc...
Şi simt cum de atâta ploaie
Piloţii grei se prăbuşesc.

De-atâtea nopţi aud plouând,
Tot tresărind, tot aşteptând...
Sunt singur, şi mă duce-un gând
Spre locuinţele lacustre.

Tradiție. Junii Brașovului

2010-04-11T10:28:00.003+03:00

Detalii aici.

Sursa foto: http://halfexposed.blogspot.com/2009/04/junii-brasovului.html
www.incasa.ro/P-juni_brasovului-1004-4405.html
http://calatoriisifotografii.blogspot.com/2009/04/junii-brasovului.html

Senzaționala Nemira

2010-04-02T16:13:00.002+03:00

"Cartile vechi pe care le vezi pentru prima data par a fi intotdeauna o mare taina. Au ascunse in ele mintea timpului si toate framantarile lui si impresioneaza pentru ca pastreaza intre paginile lor multe dintre tulburarile sau bucuriile altor epoci. Nu te lasa amagit de designul prafuit sau de calitatea modesta a hartiei, importante este sa pastrezi in minte faptul ca acestea sunt carti rare, pretioase si de neinlocuit.

Targul de Paste este activ exclusiv online, intre 1 si 7 aprilie 2010, in limita stocului disponibil."

Cărți cu 1 leu

Gânduri (III)

2010-03-31T21:36:00.003+03:00

Îmi tremură mâna și zâmbetul se zbate să răsară. Aveai chipul cu răni de plâns si trebuia să mă ai aproape. Te simțeam alături, ca odinioară, dar nu aveai curaj. Poate l-ai pierdut de când, precum niște copii, ne jucăm de-a iubirea. Dar era frumos. Acum, când amândoi, istoviți de remușcări si aprigi amintiri, dorim să purcedem în armonia divină, ceva ne oprește. O fi trecutul? O fi prezentul? Sau frica de viitor?
Cuvintele sunt prea puține pentru ceea ce-am trăit și simțit. Vorbele sunt de prisos, iar ei, dinafară, au un râs demonic. Nimic nu e de condamnat. Noi am iscat. Atâtea întrebări și prea puține răspunsuri. Atâtea visuri nefinalizate. Atâtea lacrimi!

Nichita Stănescu - Cântec de dor

Mă culcasem lângă glasul tău.
Era tare bine acolo şi sânii tăi calzi îmi păstrau
tâmplele.

Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.
Poate ceva despre crengile şi apele care ţi-au cutreierat
nopţile.
Sau poate copilăria ta care a murit
undeva, sub cuvinte.
Nici nu-mi mai amintesc ce cântai.

Mă jucam cu palmile în zulufii tăi.
Erau tare îndărătnici
şi tu nu mă mai băgai de seamă.

Nici nu-mi mai amintesc de ce plângeai.
Poate doar aşa, de tristeţea amurgurilor.
Ori poate de drag
şi de blândeţe.
Nu-mi mai amintesc de ce plângeai.

Mă culcasem lângă glasul tău şi te iubeam.

decembrie 1956- „martie 2010”

92 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Basarabia, copilul orfan al României

2010-03-27T09:51:00.002+02:00

Basarabia...un nume simplu si banal pentru ponegritori. O pantagruelitate pentru românii cei români. Nu am cunoscut-o, dar o simt. Nu am văzut-o, dar o cunosc. Nu ne-am reunit, dar suntem uniți. Suntem uniți spiritual impotriva bestiilor denigratoare care, din tiranie si posesivitate agresivă, persistă in minciună, ură si falsitate.

Mama te vrea, Mama te-așteaptă de-aproape un secol, să-ți hrănească gura si să-ți coasă rănile adânci de trivialitatea timpului care, superior, nu se-ncumetă să te inapoieze. Acum este avar, hrănit de defăimători si slugi intolerante. Mai târziu iși va cere iertare. Cele trei culori îl vor obliga, Basarabie frumoasă!

Istoria a fost dură cu amândoi, aprigă si necruțătoare. Ne-a schingiuit sufletește si incă stăm drepți. Când vom deveni imuni la contestări, Prutul ne va strânge-n brațe si va plânge fericit, chemând natura la o nuntă-n ca-n povești. Sărbătoare infinită și imagini nemaiîntalnite. Dragoste ireversibilia, poezii de-a lui Eminescu și Vieru vor fi puse pe muzică de orchestra monumentală a lui Nicolae Botgros, iar națiunea iși va scoate straiele de sărbătoare, uitate in șifonierul dorinței de reîntregire. Sunt visuri care, acum imposibile, vor deveni cu putință in deceniile ce vor veni. Cum zicea si Radu Gyr: „Adevaratele înfrângeri sunt renunțările la vis”.

Suntem prietenii cei mai buni de pe acest pământ „instrăinat”. Bucovina, sora ta, ne este martoră. Și ea, a suferit, frumoasa mea comoară, a fost călcată-n picioare de agresori nestăpâniți, necontrolați, cu inverșunata dorință de cotropire. In veci vom fi, nedespărțiți căci, sufletul nostru domnește învingator asupra demonilor indrăciți, cu ajutoul Măriei Sale.

Avem constiință de neam, cu tot cu dominarea comunistă la care am fost supuși. Au falsificat tot, dar cunoaștem adevărul suprem. Te-au răstignit, iar noi, am fost prea slabi pentru a te putea apăra. Te-au pălmuit și ai întors obrazul. Te-au răstignit si nu ai murit! Ai fost un “copil infășurat in sârmă ghimpată”. Ne-au blestemat limba si cărțile, dar tu, Preasfânt copil, nu le-ai uitat. Cu toate astea, ne curge același sânge prin vene. Sufletul tău, pe veci va fi român.

Gândește-te la momentul reîntregirii neamului, când vom striga cu toții, in glas nebun: România! Pâna atunci, vor mai veni alți si alți mișei, terfelitori de valori, și te vor schingiui. Rabdă Basarabie! Neamul nostru, plin de suferinți, va ieși mereu glorios și cinstit din orice luptă. Suferința este cea care ne face demni si onești in fața pericolelor care așteaptă să zdrobească Neamul Romanesc. Suntem un neam de eroi!

Poate vom fi ocrotiți de El, cel care ne da speranța, ne dibăcește creierul cu imagini trecute si viitoare, gloriase si falnice, etrne in conștiința iubitorilor de neam, cultură si limbă.
Poate am scris cuvinte prea mărețe, poate am fost prea mândru si stângaci, hrănit de sevă avântată prea devreme in inima-ți limpede. Nu am dorit să scriu idei patriotarde, ci doar ceea ce-am simțit, simt si voi simți mereu: iubirea față de o patrie cu istorie zbuciumată, sugrumată de năvăliri străine, uitată de proprii-i locuitori, necinstită de barbari; iubirea față de o patrie cu istorie pătată cu sânge; iubirea pentru tot ceea ce ne leagă si ceea ce domnește in inimile noastre.

Basarabie, suntem același neam de eroi, uniți sub tricolor! „Suntem români și punctum”.

Goran Razvan

Ganduri (II)

2010-03-22T17:45:00.003+02:00

O zi obisnuita. Sau una speciala? Nici eu nu stiu. Pareai linistita, calma. Eu, un vacarm. O poveste intr-un taxi cu surasuri si remuscari. O banala reeditare a "culmilor dragostei sfaramate de gelozie si preacurvie iluzorie". Detest momentele trecute. Dar, le mai vreau! Fosnetele mangaierilor tiptile se zbat in timpanul suferind. Se spune ca inainte de moarte, miselul isi vede viata. Cum am vazut eu, intr-o fractiune de secunda, "colosseumul dragostei euforice".
Pierd teren in fata neputintei. Strengarul ramane strengar. Iarasi ai aparut, asa, ca un panaceu amator de senzatii noi, si atat. Nu ma vad, nu ma cunosc, nu cred, nu reusesc, nu percep. Sunt imbatat de momente nesemnificative pentru un viitor curat.
" Eu, pentru curi de tarfa, m-as lepada de lume...", zicea Verlaine. Si a facut puscarie. Eu, pentru curi de tarfa as aduce " Misoginismul" la putere.
Fluier singur intr-o pestera fara ecou. Simt un mare nimic!

România pe cale de dispariţie?!

2010-03-21T14:37:00.002+02:00

România nu este condusă, aşa după cum se sugerează, ci este împinsă către dezastru! Noi toţi suntem umiliţi şi folosiţi doar ca masă de manevră pentru îndeplinirea programelor de ocupare economică, geo-strategică şi în consecinţă, vom deveni sclavi pe pământul strămoşesc! Dacă chiar ne-am smintit, ori ne-am pierdut simţirile, să ne remintim ultimele două versuri ale Imnului României: „Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină, Decât să fim sclavi iarăşi în vechiul nost’pământ.” Poate că măcar aşa ne vom redeştepta.

În condiţiile actuale, credeţi că mai puteţi suporta mult circul pe care ni-l oferă vânzătorii de Neam, deghizaţi în politicieni ?

Către ce ne îndreptăm şi până când vom tolera minciuna şi corupţia?
Care va fi viitorul copiilor şi al părinţilor noştri, dacă nu facem nimic pentru ca să schimbăm ceva în Ţara aceasta?

Nu credeţi că prin pasivitatea pe care o practicăm, suntem complicii acestor neisprăviţi?
Ne devastează „paraziţii”! Trebuie să purcedem grabnic la „dezinsecţie”!

Pentru aceasta, se impune să luăm atitudine:

- fără politicieni (ori înscăunări pe criterii politice) la conducerea instituţiilor de învăţământ şi de cultură, a spitalelor, în Poliţie, Justiţie, administraţie etc, etc…
- verificarea şi pedepsirea exemplară a celor care se fac vinovaţi pentru privatizările frauduloase
- UDMR nonguvernamental (În Covasna se pregăteşte demolarea statuii marelui Voievod Mihai Viteazul, situată în Paiaţa centrală din Sfântu Gheorghe. Proclamarea autonomiei autointitulatului Ţinut secuiesc, acţiunile Gărzii Secuieşti, iniţierea Legii Statutului minorităţilor naţionale etc)
- respectarea drepturilor angajaţilor prevăzute în Codul Muncii şi în contractele individuale de muncă
- informarea prin mass media, iar nu manipularea şi îndobitocirea „prostimii”
- stoparea programului de discreditare a preoţilor, şi prin aceasta, a stâlpului Neamului – Biserica Ortodoxă Română. Pe de altă parte, Biserica strămoşească să ia atitudine şi să se descotorosească de manevrele politice şi de masonerie
- demiterea Guvernului
- toată clasa politică, de după ’89, să fie judecată şi condamnaă pentru trădare de ţară
- românii maghiarizaţi cu forţa, să-şi recapete identitatea românească
- ieşirea României din structurile devastatoare, UE şi NATO
- interzicerea împrumuturilor de la FMI, Banca Mondială şi alte asemenea
- reintroducerea pedepsei cu moartea pentru trădătorii de Neam şi de Ţară
- refacerea economiei şi a agriculturii, pentru ca să muncim la noi acasă, nu pe „plantaţiile” altora

E timpul să ne dezmorţim, să acţionăm şi să nu renunţăm la demnitate. Să ne reamintim duruta spusă a lui Radu Gyr din „Îndemn la luptă”:

„Nu dor nici luptele pierdute,
nici rănile din piept nu dor,
cum dor acele braţe slute
care să lupte nu mai vor.
Atunci când inima ta cântă,
ce-nseamnî-n luptă-un braţ înfrânt,
ce-ţi pasă-n colb de-o spadă frântă,
când te ridici c-un steag mai sfânt?
Înfrânt nu eşti atunci când sângeri
şi nici când ochii-n lacrimi ţi-s,
cele mai crâncene înfrângeri
sunt renunţările la vis.”

Dacă noi nu avem visuri, măcar din respect pentru martirii Neamului să le practicăm. Pentru cei care au înnobilat glia cu sângele lor, pentru a ne lăsa zestrea inestimabilă: ROMÂNIA !!!

Nu în cele din urmă, suntem datori faţă de urmaşii noştri să le transmitem moştenire Patria, aşa cum am primit-o – frumoasă, bogată şi… întreagă.

Vezi Roşia Montana care este ameninţată de noul Guvern, Emil Boc:

Adriean Videanu, desemnat să facă parte din noul guvern Emil Boc, în calitate de ministru al Economiei şi Comerţului, a declarat vineri, 18 decembrie 2009, că proiectul controversat al exploatării aurifere de la Roşia Montana a fost inclus în programul de guvernare şi ar putea începe cât mai curând posibil cu actualul investitor, Compania canadiană Gabriel Resources.

Acest proiect ne va aduce, printre altele, „beneficii” de genul:

- utilizarea cianurilor în cadrul acestei exploatări miniere cu risc major pentru mediu, oamenii şi animalele din zonă fiind ameninţaţi deopotrivă de poluarea solului, apei şi aerului
- schimbarea brutală a peisajului şi conformaţiei reliefului din zona Roşia Montana, prin dispariţia unor munţi ce urmează a fi trecuţi prin malaxorul exploatării miniere
- comunitatea locală ar fi silită să îşi părăsească căminele pentru a face loc exploatării miniere
- biodiversitatea şi cele peste 100 de specii de plante şi animale protejate din zonă ar avea un viitor sumbru
- distrugerea sitului arheologic Alburnus Maior care conţine mine romane vechi de circa 2.000 de ani, ce reprezintă un patrimoniu istoric unic în Europa

Noi unde suntem? Ce le vom spune părinţilor noştri atunci când ne vor întreba ce am făcut cu Ţara pe care au slujit-o cu credinţă?

Cristian Grigorasi
Noua Dreapta Brasov

Leapsa de la Andi...

2010-03-11T19:35:00.003+02:00

Am primit si eu o leaspa de la Andi. Cred ca pentru discutiile de aseara. Asa m-a rasplatit! Multumesc!

Citatul preferat dintr-o poezie scrisa de Eminescu: "Sã priveasc' Ardealul lunei i-e rusine/ Ca-a robit copiii-i pe sub mâni streine."

Poetii tai preferati, straini: Charles Beaudelaire, Magda Isanos, Edgar Allan Poe

Poetii romani preferati: Mihai Eminescu, George Bacovia, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu

Poetii contemporani preferati: Grigore Vieru

Scriitorii preferati: Mircea Eliade, Jhumpa Lahiri

Scriitorii contemporani preferati: Nae Georgescu

Ultima piesa de teatru vazuta: "Sex, Drugs & Rock & Roll"

Ultimul spectacol de opereta vazut: "Vrajitorul din Oz"

Cãrtile preferate: Sfantul Inchisorilor ( Valeriu Gafencu ), Porecla ( Jhumpa Lahiri ), Ultima noapte de dragoste... ( Camil Petrescu ), Maitreyi( Mircea Eliade ), Dragostea nu moare ( Maitryi Devi ).

Cu ce scriitori, daca unii dintre ei ar trai si azi, ti-ai dori sa fii prieten? Fara indoiala, Mircea Eliade

Ce carte scrisã deja ti-ar fi plãcut sã fie scrisã de tine si de ce? : Maitreyi. Mi-as fi dorit sa cunosc societatea indiana.

Predau leapsa: Simonei, Cristian Lisandru
, Geaninei Lisandru, Ana si, prietenului meu, Alex

Andi, multumiri!

Judecati opozante. Mai presus e iubirea

2010-03-10T19:51:00.009+02:00

Dorea sa plece pentru a-si cauta viitorul. Era sigur pe el si, increzator, spera sa atinga absolutul. Era dornic de cunoastere, dar parca ceva il retinea. Nu stia ce, si pe zi ce trecea, imaginandu-si locul in care va poposi, era tot mai descurajat. Era o valmasala dornica de mila in al sau cap. Proprietatea deciziilor ii lipseau cu desavarsire, iar cei din jurul sau, cu mentalitati sfaramate de regimul trecut, il faceau sa sufere infernal.
Deseori, blama societatea actuala, neschimbata si monotona de decenii intregi. Isi facea bagajul, iar cand ajungea la usa casei, lacrimile ii zvacneau siroaie pe obrajii gauriti de trivialitatea timpului. Se intorcea, scarbit de propria-i indecizie. Erupea din nimic si-si petrecea mii si mii de minute in cautarea perspectivelor. Nu avea sanse sigure de supravietuire in timp.
A ramas nenorocit, pentru a lui iubire. Prizonier al propriei gandiri.

Foto: adrabell.blogspot.com

Scrisoare de bun ramas

2010-03-03T00:21:00.005+02:00

Iubito, câta lume între noi
Numaratori de ploi din doi în doi
Si dintr-un ochi de dor necunoscut,
Câte zapezi pe buze ne-au crescut...
Asculta-ma si lasa-ma sa strig
Mi-e frica de-ntuneric si de frig
Si nu mai vreau sa stiu pâna la sfârsit
Cine-a iubit frumos, cine-a gresit
Cine-a facut spre noapte primul pas
Cine-a plecat din joc, cine-a ramas
Cine si-a smuls peretii rând pe rând
Cine s-a-ntors mereu cu ziua-n gând
Cine a pierdut si cine a câstigat
De toate înlantuit sau dezlegat
Cine-a crezut mai mult în celalalt
Sub cerul prea strain si prea înalt
Când am sa uit cum suna glasul tau,
Decât tacerea, ce-mi va fi mai rau
Si cum sa pot sub stele înnopta
Când nu mai simt ce-nseamna umbra ta?
Numaratori de ploi din doi în doi
Iubito, câta lume între noi.

George Ţărnea

Soţia unui condamnat la moarte

2010-03-01T20:33:00.002+02:00

Ea avea 19 ani când a fost arestată. El, 23. Ea a primit şase ani de temniţă grea. El a fost condamnat la moarte. Vina? Şi-au dorit ceva mai mult decât un destin de cârtiţă. Fapta? S-au eliberat de ochelarii de cal ai celor fricoşi. Aurora şi Cristian Dumitrescu ar putea fi modelele României de astăzi. Nu sunt. Ba mai mult: Securitatea îi urmăreşte şi acum.

„Tu eşti o vacă şi fata ta e o curvă!"

Aurora Dumitrescu a fost arestată în 13 decembrie 1951. Avea 19 ani şi era studentă în anul I la Filosofie. „Noi am crezut că putem răsturna regimul comunist. Aşa ceva numai nişte copii ca noi puteau crede. Noi respectam o ierarhie de prestigiu, nu una administrativă. Aşa fusesem educaţi. Deodată scara valorilor s-a răsturnat. Fatalitatea a făcut să fac parte şi dintr-o familie vulcanic anticomunistă. Tatăl meu a fost ţărănist, ziarist la „Dreptatea" şi redactor-şef la ziarul „Glasul Bihorului" - eram în Bihor atunci. După '46, imediat după alegeri, a fost arestat şi de atunci a început persecuţia asupra întregii familii."

În mandatul de arestare, vina fetei de 19 ani era: „uneltire contra ordinii sociale". În fapt, visul ei fusese acela de a ajunge la partizanii din munţi. Pentru a şi-l îndeplini s-a organizat împreună cu câţiva elevi şi foşti studenţi care împărtăşeau aceleaşi idealuri, în grupul „Unu plus unu". După arestare, mama Aurorei a fost dată afară din oraş. Apucase totuşi să se ducă la Securitate să întrebe ce s-a întâmplat. În vecini era un preot greco-catolic şi la el se duceau doamnele profesoare, chipurile în vizită la doamna preoteasă, care era învăţătoare. De fapt, se făceau slujbe, oamenii erau credincioşi. Când m-au arestat pe mine, mamei i s-a pus în vedere: «Dacă ne spui cine vine la preot acasă, atunci îţi dăm fata». Mama le-a zis: «Acolo să rămână fata mea!». I s-a răspuns: «Tu eşti o vacă şi fata ta e o curvă!» Goga avea o poezie - ştii, noi în închisoare eram cu poeziile-şi acolo era o scenă:

„La poala crucii e Maria/ (...)/ Ea-şi frânge mâinile şi geme,

În gândul ei a-ncremenit:

Nu Dumnezeul, care-nvie,

Copilul ei, care-a murit."

„Bandita" e „guralivă, neserioasă şi şireată"

Aurora Ille a fost anchetată nu mai puţin de un an şi jumătate, încarcerată la Securitatea din Oradea şi bătută până la sânge. A ţinut să nu le flateze scârbosul ego al bătăuşilor, dar mai presus de orice: să nu-şi trădeze colegii! Treptat, voluptatea torţionarilor de a o lovi s-a transformat într-o plăcere sterilă. Concluziile securiştilor după un an şi jumătate de anchetare a Aurorei, concluzii regăsite astăzi în dosarul de la CNSAS, se rezumă la trei adjective: „bandita" e „guralivă, neserioasă şi şireată". Atât.

Bătăile nu au reuşit să-i perforeze sufletul, dar i-au măcinat trupul. Bocancii torţionarilor păreau să fi făcut o obsesie pentru rinichii şi plămânii victimelor. Aurora Ille s-a îmbolnăvit grav: apă la plămâni şi noduli calcifiaţi, incapacitate respiratorie.

„Un butoi în care îţi făceai treburile şi unul cu apă", pentru 85 de suflete

Era în primăvara lui '53 când a ajuns la Jilava. „A fost înfiorător. În celulele închisorii din Jilava erau paliere, nişte stâlpi bătuţi în pământ cu două sau trei rânduri de paturi din lemn, supraetajate, pentru că pe jos pământul era jilav. Într-o singură celulă eram vreo 85 de suflete. La intrare era tineta, adică butoiul în care îţi făceai treburile şi butoiul cu apă. Condiţiile de igienă au fost execrabile în Jilava şi în închisori, în general. Ne-am format anticorpi de nu ne-am îmbolnăvit, nu ştiu... Cred că vocabularul celor care ne păzeau şi atitudinea lor faţă de noi, ostilă şi duşmănoasă, era educată, ei erau convinşi că noi suntem duşmani. Asta deşi...Uite, am o prietenă care la 15 ani şi jumătate a primit 20 de ani de condamnare. Mi-a dat telefon ieri să-mi spună că şi-a văzut dosarul la CNSAS şi că acolo era ataşată poza de arestare şi zice: «Dragă, dacă te uitai la mine, mai stăteai puţin şi îmi dădeai biberonul, aşa de copil eram!»"

A dat admitere la şapte facultăţi

După şase ani de temniţă grea, Aurora Ille a fost eliberată. S-a dus acasă, la mama ei, care fusese nevoită să se mute la Arad. La doar trei zile distanţă, s-au trezit cu un securist la uşă, ce i-a ordonat Aurorei să-l urmeze. „Când m-a luat s-a purtat foarte urât. Lumea care mă vedea pe stradă însoţită de miliţian, îl întreba: «Da', unde o duci?», «Eii, o curvă care a plecat de la bărbat!»" A fost dusă la Beiuş, cu domiciliu obligatoriu şi lăsată în mijlocul oraşului. Fără serviciu, fără locuinţă, fără nimic. Obligaţa ei era aceea de a se prezenta în fiecare zi la sediul Miliţiei pentru a i se pune ştampilă pe buletin. A reuşit să treacă şi peste asta cu ajutorul unei colege de detenţie care a găzduit-o. În anii ce au urmat, Aurora Ille a dat admitere la nu mai puţin de şapte facultăţi şi la o şcoală post-liceală. Ajunsese să ştie materia de clasa a-12-a ca pe Tatăl nostru. Nu i-a folosit la nimic. „Biografia ei" era cea care atârna greu. Chiar dacă reuşea să fie admisă, după maximum o lună era dată afară fără nici cea mai mică explicaţie. Abia astăzi, în dosarul de la CNSAS a găsit motivaţia reală: „ca urmare a activităţii duşmănoase pe care a desfăşurat-o". În cele din urmă, la sfârşitul anilor '60 a reuşit să absolve Facultatea de Istorie şi Geografie, într-o perioadă în care, la dosarul de admitere nu se mai cerea biografia. După treminarea facultăţii a fost angajată ca învăţătoare.

Femeia cu mâinile zdrobite de comunişti şi cu fiica bătută de mineri

La Revoluţie, Aurora Dumitrescu (fostă Ille) a avut o mie de speranţe. Dar ironia sorţii a făcut ca tocmai ea să fie printre primele persoane care şi-au dat seama că ţara alunecase din pestilenţialele grote ale infernului într-o altă cocă, de noroi şi murdărie. Femeia căreia Securitatea i-a zdrobit oasele de la mâini pentru că a refuzat să-şi abandoneze crezul, femeia schingiuită în temniţele terorii şi hăituită timp de 40 de ani de către comunişti, îşi vedea fiica bătută de minerii „invitaţi" la Bucureşti de către conducătorii noului regim „democratic". „Nici nu vă pot împărtăşi care au fost senzaţiile când a fost Revoluţia! Gândiţi-vă că am fost o familie persecutată în permanenţă. Fetei mele, care era studentă, nu am putut să-i spun adevărul-adevărat niciodată, pentru că n-am vrut s-o complexez. Am divorţat de tatăl ei. Şi el a fost presecutat. A fost foarte greu! Material, mi-a fost foarte greu, însă sunt stoică, am ştiut să rezist. După Revoluţie, fata mea a spus: «Fă tu, mamă, democraţie, că eu plec, m-am lămurit!» Şi a plecat în Franţa, după ce-au bătut-o minerii. Se ducea la serviciu, că ea lucra inginer la ISPH şi la Universitate a văzut un grup de mineri care băteau un domn de 50 şi ceva de ani şi le-a a zis: «Da' ce aveţi cu el? Lăsaţi-l în pace, e coleg cu mine!» Replica minerilor: «e o vacă de-a lui Coposu!» şi au rupt puloverul de pe ea. Noroc că a intervenit cineva şi a salvat-o."

„Mama avea răni de plâns la ochi"

Cam în aceeaşi perioadă în care Aurora Ille era eliberată din închisoarea comunistă, Cristian Dumitrescu, în vârstă de 23 de ani şi absolvent al Academiei Militare, era încarcerat. Din acelaşi motiv: a refuzat să aclame retorica propagandistă, să fie părtaş la scenografia triumfalistă. Dar, şi la el, speranţa s-a asociat cu doliul. „Fiindcă la Geneva se discuta problema ţărilor din dosul cortinei de fier şi Hruşciov ar fi spus că acolo e linişte, am zis «hai să facem noi puţin zgomot!» şi ne-am gândit aşa: «mergem şi trântim la Ambasada Sovietică două petarde şi simultan, de la Universitate, dăm drumul la un vraf de manifeste». Grozav! Ne-am apucat să tipărim, să confecţionăm petardele." Au fost trădaţi. Şi tot de către un personaj infiltrat în grupul lor. „Ne-au arestat şi ne-au încadrat la decretul legii 199. Era foarte simplu: se pedepsesc cu moartea următoarele: a, b...eu eram la punctul c: crimă de uneltire contra securităţii interne şi externe a statului. Asta era în '56. Am avut noroc că ne-au arestat înainte de Ungaria(n.r. - revoluţia ungară din octombrie 1956, împotriva dicaturii bolşevice), că dacă ne arestau după Ungaria ieşea nuntă mare: ne împuşcau pe toţi! A dat Dumnezeu şi mi-au dat numai 14 ani de temniţă grea. Am scăpat de condamnare în instanţă pentru că s-a apreciat că n-a fost crimă de uneltire împotriva securităţii externe a statului. Mi s-au dat 14 ani de condamnare, dar am scăpat numai cu 7 fiind eliberat odată cu amnistia din 1964. Singurul lucru de care îmi pare rău groaznic e suferinţa pe care le-am pricinuit-o alor mei. Mama avea răni de plâns la ochi, ştiţi ce-i aia? E singurul lucru de care îmi pare rău. Mi-a arătat un teanc de scrisori în care întreba ce se întâmplă cu mine şi i se răspundea: «Îşi execută pedeapsa într-una din unităţile noastre». Atât."

„O fi mama, soră-mea, pe cine au luat?"

A povesti este de multe ori ca administrarea unui narcotic şi alteori ca o deversare de otravă. Fostul ofiţer Dumitrescu povesteşte însă fără patimă. Preferă să amintească doar despre întâmplările cu haz la care a fost părtaş în închisoare, mergând pe principiul că în orice belea e şi ceva de râs. Spune mereu că a avut mare noroc. „Eu nici la Loto nu îndrăznesc să joc, că am avut atâta noroc, că nici nu ştiu cum să-i mulţumesc lui Dumnezeu." Şi totuşi... „Am mâncat atâta bătaie...Când am ajuns la Jilava, locotenetul Ştefan mi-a zis: «Ce ţi-au mai pus mă ăştia lanţuri, că nici fără lanţuri nu mai poţi să mergi»." Altă dată: „După ce m-au anchetat o zi şi-o noapte non stop, iar eu «nu şi nu şi nu şi nu", îmi spune anchetatorul: «Ştii care e ghinionul tău banditule, că nu eşti singur pe lume, mă!». După o oră, în celula de lângă mine, am auzit o femeie plângând. «Aoleo», zic: «pe cine or fi luat?» Toată noaptea a plâns şi-a gemut femeia aia. Mi-am adus aminte ce mi-a spus ăla şi mă gândeam deja: «o fi mama, soră-mea, pe cine au luat?» Şi dimineaţa m-am căţărat - dacă te prindeau era sfârşitul lumii - şi m-am uitat pe geamlâc şi am văzut că a ieşit o piţipoancă, cu mâinile la spate şi a plecat."

Sudaţi de aceeaşi temniţă

Când m-am dus la casa de pe strada Traian, m-am dus s-o întâlnesc pe Aurora Dumitrescu. Habar n-aveam despre existenţa lui Cristian Dumitrescu, dar el a fost cel care m-a întâmpinat în prag. Nu are deloc chipul unui om care a fost odată condamnat la moarte. Ochii îi sunt mai vii decât ai unui puşti de 15 ani. Soţia lui, doamna Aurora, pretinde că are 80 de ani. Priviţi-i fotografia, o credeţi?

După o oră de poveste, povestea Aurorei Dumitrescu, poveste mai mult thriller decât basm, aflu că peste toate câte au fost şi-au trecut, astăzi este căsătorită cu un fost condamnat la moarte. De aici încolo a început povestea lui Cristian Dumitrescu, pe care v-am relatat-o doar în parte în rândurile de mai sus.

Aurora şi Cristian Dumitrescu sunt căsătoriţi de 20 de ani. S-au cunoscut la Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici. „Înainte de '89 mi-a fost frică, n-am vrut să mă complic, că dacă aveam pe cineva în bătătură şi mă strângeau, cedam. Ne-am cunoscut la Asociaţie. Lola(n.r. - Aurora)? Lola vorbeşte mult! La Asociaţie ţineau nişte sedinţe în care băteau câmpii. Eu sunt învăţat scurt. Am văzut-o pe ea. Era radio-gură pe acolo. Şi trebuia să discutăm ceva. Mă, n-apuca nimeni! Şi dau o dată o palmă în bancă: „taci din gură!" Haţ! Aşa ceva nu păţise ea niciodată. Ei, şi încet-încet...Am cerut-o de nevastă. Ne-am potrivit la Sfatul Popular, dar n-am spus la nimeni. Luni! Cu toţi ţiganii, cu toţi. Să nu mă întrebi ce era acolo...Ăia de la Asociaţie nu ştiau nimic. Un doctor de acolo i-a spus: «Dragă, nu te mai ţine de el că omul e însurat, am vorbit eu cu nevastă-sa.» El vorbise de fapt cu ea la telefon. Măi, suntem de 20 de ani şi uite că am rezistat în încercuire."

„În '93, S.R.I.-ul îmi fotocopia dosarul de urmărire"

Cei care i-au schingiuit, care i-au prigonit, care le-au smuls hălci din viaţă, nu le pot reda astăzi soţilor Dumitrescu destinul răpit, dar poate că n-ar fi rău să se facă odată şi odată dreptate. „Eu i-am iertat, iertarea este un gest creştinesc, dar justiţia trebuie să-şi facă datoria. Mi-ai omorât pe cineva drag, eu te iert în faţa lui Dumnezeu, dar asta nu înseamnă că trebuie să fii liber. Eu nu zic să-l închidă pe ăla, dar parcă nu-mi convine ca el să aibă pensie 120 de milioane pe lună şi eu 9."(Aurora Dumitrescu)

Dezvăluirea şocantă pe care ne-a făcut-o însă Aurora Dumitrescu, în exclusivitate, a fost aceea că, solicitând CNSAS-ului să-i elibereze dosarul de urmărire, a constatat stupefiată că documentele cu privire la anchetarea şi condamnarea sa fuseseră fotocopiate de către SRI în anul 1993! „Am fost urmărită până în zilele noastre. Şi cine m-a urmărit este foarte interesant: din '73 până în '81, generalul Mihai Caraman! Caraman a fost dezafectat în '69 din armată, pentru spionaj internaţional, a fost prins că a furat nişte documente din armată şi era adjunctul Securităţii Municipiului Bucureşti. Deci, cine spune că Securitatea a fost de mai multe feluri, minte. Ăsta a fost spion internaţional şi mă urmărea pe mine. Deci, ei erau ca Jolly Jocker-ii, îi puneai unde voiai, unde era nevoie, nu era că ăla e pe externe şi ăla pe nu ştiu ce. Pe Caraman l-a pus Iliescu şeful S.R.I.-ului în '90 şi în '92, Manfred Wörner(n.r. - secretarul general al NATO) a spus că nu vine în ţară câtă vreme ăla e şeful S.R.I.-ului. Na, uite cine mă urmărea pe mine! Am actele semnate de el. Am fost urmăriţi tot timpul, ei nu s-au lăsat şi nu se lasă nici astăzi. Au fost foarte organizaţi comuniştii ăştia. Ei tot speră, dar nu ştiu ce. De ce îmi microfilmau ei dosarul de urmărire în '93? Nu se lasă şi nu s-au lăsat. Au sperat să nu fie o Revoluţie anticomunistă. Au avut aşa o poliţie politică puternică şi...inutilă! Pe mine m-au urmărit şi au fost nişte oameni plătiţi până în '89 degeaba. Şi erau în schimburi şi făceau rapoarte. În dosare e scris acelaşi şi acelaşi lucru de nu ştiu câte ori."

Aurora Dumirescu intenţionează să dea în judecată statul român. „M-au anchetat când eram minoră, nu m-au lăsat să-mi fac şcoala, m-au urmărit tot timpul, m-au marginalizat. Adică Miron Cosma primeşte despăgubiri pentru că a făcut puşcărie, ce părere ai?! Generalul care m-a urmărit pe mine este liber şi frumos, Iliescu l-a făcut pe Caraman general-colonel..."

Probabil că demersul Aurorei Dumitrescu de a acţiona în instanţă statul român va da idei multor foşti deţinuţi politici. Şi pe bună dreptate! Până să-i cunosc pe soţii Dumitrescu nădăjduiam că pentru a învinge trebuie să sângerezi din toate rănile, dar se pare că nici măcar asta nu e suficient.

„Pe tot timpul detenţiei, înfometarea, frigul, agresivitatea fizică sau verbală au constituit climatul cu care ne-am dus existenţa. N-am avut corespondenţă cu părinţii, n-am primit niciun pachet de acasă. De la început mi s-a spus că nu am niciun drept. Pentru cel mai mic gest de nesupunere erai dus la faimoasa celulă 7 din beci. Am stat de mai multe ori acolo, în carcera aceea. Când era nevoie de tortură, eram daţi pe mâna unor anchetatori brutali şi pasionaţi de aceste metode. M-am îmbolnăvit de plămâni, dar nimeni nu mi-a dat nicio atenţie."

Revista Q-magazine
Aurora Dumitrescu

Calatorie

2010-02-26T14:39:00.008+02:00

Un vis. Blonda, inalta, cu ochii cat cepele si frumoasa asemenea unei virgine. Mangaiere reciproca. Intinsi, imbratisati, dadeam frau liber sentimentelor. Cand se exagera ne retrageam tiptil, iar rusinea se vedea pe chipul nostru. Nu era nevoie de asemenea gesturi caci, intensitatea ce hranea sufletul era alarmanta. Emotie.
Firava, uimitor de discreta, agresiva cand greseam, un inger. Sensibila si gingasa precum floarea de lotus, un miracol. Parul ei curgea asemenea unei cascade, iar suvitele rasfirate atarnau pe spatele umed. Buzele, carnoase si rosii datorita sarutarilor, formau o acolada.
Trupurile noastre se zbateau de fericire. Cum spuneam, nici nu era nevoie de exagerari. Era imperialism sentimental. Chiar absolut.
A plecat fara a spune nimic. Doar din vis...

Am fost, suntem, dar...

2010-02-23T17:55:00.001+02:00

Citiţi cu atenţie, de mai multe ori rândurile de mai sus şi atunci nu se poate să nu înţelegeţi semnificaţia lor.

Astăzi am să vă scriu numai despre mine. Dar să încep cu începutul:

Am apucat să trăiesc cele mai cumplite evenimente petrecute în ţara în care am avut ghinionul de a mă naşte.

Am prins cel de al doilea război mondial în care recunosc că nu eu i-am bătut pe nemţi dar nici pe ruşi, pentru că nu am avut loc de tata, care a stat pe front şi prizonier la ruşi vreo 4 ani. Totuşi am beneficiat din plin de plăcerile oferite de acest flagel.

Apoi a urmat foametea din 1947. Asta a fost un lucru folositor pentru mine, deoarece am învăţat încă de pe atunci să rabd de foame pregătindu-mă pentru zilele pe care le trăiesc astăzi. Am stat în frig la minus multe grade Celsius că pe atunci erau geruri puternice şi zăpezi mari.

După ce am absolvit aceste cursuri de supravieţuire m-am apucat împreună cu familia mea, la indicaţiile preţioase ale comuniştilor să construim socialismul.

Am construit noi la el vreme de câteva cincinale, până când am constatat cu stupoare că nu se mai termina. Cred că cineva, atunci când nu eram atenţi distrugea totul intenţionat, fiindcă altă explicaţia nu prea am găsit până astăzi.

La şcoală am învăţat multe lucruri care însă după schimbarea „gârzii” s-au dovedit a fi absolut inutile. Într-o bună zi comuniştii din eşalonul doi s-au supărat pe ceauşescu şi i-au strigat nu Uraaaa! cum o făcuseră până atunci ci cu toată ura strânsă în suflet de-a lungul timpului:

- Gata băi tovarăşe! Cred că ne-a venit şi nouă rândul să ne bucurăm de bogăţiile acestei ţări.

Şi pentru a fi convingători l-au ascuns grăbiţi sub pământul patriei. De ce s-au grăbit atât de tare, nimeni nu ştie sigur, deşi toată lumea bănuieşte…

Din acel moment nimic din ce învăţasem eu la şcoală nu se mai potriveşte:

- omul nu mai este cel mai preţios capital

- ruşii nu mai sunt prietenii noştri cei mai buni

- a căzut zicala cu cine nu are bătrâni să-şi cumpere

- oamenii nu mai sunt egali între ei şi aşa mai departe, dar ştii foarte departe…

Am învăţat de mic copil că orice popor se îngrijeşte şi acordă respectul bătrânilor lui. Se vede treaba că acest lucru se întâmplă numai în ţările civilizate şi care au conducători adevăraţi.

Eu am muncit 40 ani în această ţară fără să lipsesc o singură zi de la serviciu şi pentru că am fost conştiincios m-au recompensat cu o pensie şi asta după multe indexări, de 6 milioane pe lună, nu pe săptămână cum ar fi fost mai aproape de realitate.

În perioada „de tristă amintire” cum le place politicienilor noştri să o dezmierde, mâncam, beam călătoream şi ne distram prin „reprezentanţii noştrii”, care erau mereu aceiaşi şi ne obişnuisem cu ei. Mai mult de atât acei reprezentanţi struniţi de marele conducător fiind deja îmbuibaţi, ne lăsau şi nouă posibilitatea de a trăi cât de cât.

Astăzi habar nu am cine mă mai reprezintă la masa bogaţilor fiindcă sunt prea mulţi şi se schimbă din patru în patru ani. Mulţi şi lacomi.

Îi văd la televizor cum dorm fără grijă, citesc ziarele, sau se joacă pe calculator în timpul şedinţelor. Imdiat epuizaţi de atâta efort dau o fugă în teritoriu, unde mai devalizează o bancă, mai fură o fabrică, mai pune de o şpagă, după care pentru a-şi reveni complet, se autopremiază cu câte o excursie pe Coasta de Azur, Hawai sau în altă parte a lumii după cum le dictează „conştiinţa” muşchilor personali.

Din totdeauna am ştiut că avem o ţară bogată, dar abia acum am realizat că este cu mult mai bogată decât mi-am putut eu imagina. Gândiţi-vă că se fură permanent de 20 ani şi încă mai este loc. Eu cred că asta spune tot.

Privesc prostit, când merg să mă umilesc pe la uşile farmaciilor, căutând medicamente compensate, la vilele care cresc precum ciupercile după ploaie, sau la maşinile ultimul răcnet pe care nu şi le permit nici marii bogătaşi din occident, deşi ţările lor au un avans faţă de noi de vreo 200 de ani. Oare câtă nedreptate poate suporta un om normal ? Până unde poate merge mârlănia acestor oportunişti ?

Cum este posibil ca un parlamentar de care nu a auzit nimeni şi care nu are nici un fel de activitate în afară de aceea de a primii un salariu uriaş, să fie de 10 ori „mai egal” decât mine în faţa legii ? Şi asta fără să ţinem seama de alte drepturi pe care şi le atribuie periodic singur, drepturi care ar face să roşească pe orice om cu cel mai elementar bun simţ.

Priveam la televizor, cum unul din aceşti parlamentari care nu au habar despre ce se discută în şedinţele unde ei dorm zilnic, a decontat o cantitate de benzină cu care maşina domniei sale ar fi reuşit să funcţioneze fără oprirea motorului un an de zile.

Sau altul la fel de „cinstit” a fost cazat la hoteluri de lux 390 de zile din totalul de 365 cât are un an de om normal. Întrebat acesta a răspuns râzând cu lacrimi de poanta sa, că dumnealui trăieşte mai intens decât noi idioţii normali, anul parlamentar având un număr mai mare de zile.

Oare poliţia nu se uită la televizor sau la dumnealor emisiunile sunt codate ?

Aş putea să vă scriu multe despre „fosta” mea ţară, care astăzi aparţine în întregime aleşilor şi unde noi pensionarii vegetăm în aşteptarea zilei când vom fi izbăviţi de povara umilinţelor zilnice, în timp ce un grup exlusivist trăieşte pe „picior foarte mare” sfidând legile bunului simţ. Dar sunt convins că nu ar avea nici un efect pentru niciuna din părţi şi atunci ce rost are să mai consum cerneala ?

Se spune că speranţa moare ultima. Ei bine aşa o fi, dar cei care conduc această ţară m-au făcut să înţeleg că în final moare şi ea.

Şi dacă mâncarea lipseşte, medicamente nu sunt, liniştea sufletească a dispărut de mult, stau şi mă întreb cât mai este până la ziua când parlamentul va emite o ordonanţă de urgenţă prin care să fie eutanasiaţi toţi pensionarii din ţară ?

Constantin Paul
Sursa: Revista "Noi,Nu!"
Sursa foto: www.radioomega.ro

Inchinare

2010-02-15T20:04:00.000+02:00

Prin targuri,Doamne,sufletul mi-alunec
Si printre oameni in zadar Te caut.
Mi-e glasul rupt si ragusit:un flaut
Cu sufletul rapus de prea mult cantec.

Te-astept in dimineti intunecate,
Prin zgomotul rascrucilor umblate
Si-am obosit de cand Te caut Doamne,
Prin zvon de ierni si prin uscate toamne.

Nu vezi? Sunt singur si prea greu mi-e scrisul
De-a nu Te fi-ntalnit pe nici o cale.
Da-mi semn sa-nchin Minunatiile Tale,
Condeiul greu,poemele si visul.

Fa-mi glasul drept si coardele sonore,
Cuprinde-mi fruntea-n maini de aurore
Si lasa-ma pe albul unei pagini
Sa ma culeg sfios dintre paragini.

Vintila Horia

DICTATURA PSEUDO-STIINTEI. Conferinta publica la Brasov cu profesorul Ioan Vladuca

2010-02-14T11:46:00.000+02:00

Asociatia Tinerilor Crestini Ortodocsi Romani (A.T.C.O.R.) si revista “Veghea” organizeaza duminica, 14 februarie, ora 17, la Facultatea de Silvicultura, Corpul S, sala S I 1, conferinta publica cu tema: Dictatura pseudo-stiintei. Conferentiar va fi Ion Vladuca, om de stiinta si profesor de apologetica ortodoxa.
Profesorul Ioan Vladuca, autor al mai multor carti dedicate apararii adevarurilor fundamentale ale religiei crestine, va vorbi despre dictatura minciunii in stiintele naturii (mitul evolutiei speciilor, mitul efectului de sera, mitul incalzirii globale etc) si in medicina (Codex Alimentarius, organisme modificate genetic, aditivi alimentari, droguri legale, vaccinuri etc). Conferentiarul avertizeaza ca anticrestinismul comunismului marxist si evolutionismul darwinist pregatesc ceva mult mai rau: un crestinism antitraditionalist care «sa amageasca, de va fi cu putinta si pe cei alesi », dupa cum spunea si Sfantul Serafim Rose.
Cu acest prilej, va avea loc si lansarea cartii Dictatura pseudo-stiintei, editata de Fundatia Petru-Voda.

Sursa: http://victor-roncea.blogspot.com/

Ganduri (I)

2010-02-11T20:27:00.002+02:00

Revizionez imagini de o proasta calitate, imagini in care erai un demon al sufletului meu chinuit si hranit de propria-i substanta toxica. Revad clipe in care te crucificam, si ma doare. Sunt precum un sclav batjocorit de mentalitatea exagerat de cotidiana si banala, mentalitate si gandire de haita cu suflet imens. Retraiesc momente de un cumplit orizont alimentat cu banalitati extravagante si manipulari continue. Pe atunci asa era.
Incerc sa surprind o noua oportunitate si sa-mi deschid noi axe conjugale, care sper ca nu se vor confunda. Momentan sunt un aiurit fara proprietatea sentimentelor. Ma inalt si cobor de cate ori valul prostiei ma plesneste in ceafa. Nu-l evit. Nu stiu de ce. Poate pentru acele momente de placere trupeasca sau din dorinta de a isca "un nou inceput". Un inceput care va avea acelasi sfarsit: suferinta diabolica la care am fost supus.
De acum inainte voi fi frate cu destinul.

E dezastru sentimental...

2010-02-04T14:06:00.006+02:00

Sunt prins intr-o balanta, care prin greutatea sentimentelor sta sa atarne mai mult spre abis. Incerc sa-l evit, dar e ineluctabil. Poate asa e mai bine, poate asta merit, dar sper ca intr-o buna zi sa vad Parisul.
Alaturi de mine stau oameni care rad si oameni care ma ajuta, dar pe care eu nu ii vad. Nu ii vad pentru ca sunt orbit de o "ea" care nu cunoaste nimic.
Traieste dupa regulile junglei. Nu e o pasare colarata, ci un leu care asteapta momentul. Un leu siret, gata sa te sfasie in orice clipa, sa te rupa in bucati. Sunt sigur ca dupa dezastru, imi va lasa doar inima dorind ca "jocul" sa reinceapa.
Nepasator de consecinte accept, si merg mai departe...

Bosquito...

2010-02-02T11:44:00.002+02:00

E minunata... asta am simtit, sa pun aceasta melodie pe blog.

Cititi si va minunati! Mai nou, arborarea drapelului reprezinta un act extremist

2010-01-27T20:11:00.003+02:00

Proteste extremiste la Unire

Sărbătorirea a 151 de ani de la Unirea Principatelor Române a adunat în Piaţa Sfatului oficialităţi locale şi judeţene şi sute de braşoveni, mai mulţi decât era de aşteptat într-o zi cu cod galben de ger. Tradiţia studenţilor de a se aduna pentru a pleca în marş a fost păstrată şi în acest an, numai că nu din Complexul Memorandului, ci din faţa Rectoratului, unde primii au fost tinerii care fac parte din ansamblurile de dansuri populare ale Casei de Cultură a Studenţilor. De aici, ei s-au îndreptat, având în frunte fanfara Academiei Forţelor Aeriene "Henri Coandă", în marş către Piaţa Sfatului. Adrian Văluşescu, directorul Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale, a deschis oficial evenimentul, iar directorul Muzeului "Casa Mureşenilor", Valer Rus, a vorbit, cât a putut de scurt, deşi publicul asculta cu intres, dar şi cu stoicism, despre semnificaţia evenimentului istoric şi despre legătura Braşovului cu domnitorul Al. I. Cuza.
Extremişti. Membrii Organizaţiei "Noua Dreaptă" şi-au făcut remarcată zgomotos prezenţa. În plus, ei au adus un banner tricolor, au agitat drapele tricolore şi pe cel cu însemnele organizaţiei, iar când lumea dădea să plece după horă au început să scandeze: "Unitate naţională!" şi "Ţinutul Secuiesc - Pământ românesc!", apoi au cântat o strofă din "Avram Iancu la Ţebea".

Spectacol gratuit. Sărbătoarea a continuat la Centru Cultural Reduta, unde prof. preot. dr. Vasile Oltean şi generalul (r) Petru Toader au conferenţiat pe tema Unirii Principatelor Române, în 24 ianuarie 1859, prin alegerea domnitorului Al. I. Cuza. Publicul care a avut intrarea liberă s-a delectat apoi cu spectacolul folcloric.

Scris de ANONIM in fituica "Brasovul Tau"

Umbra sovietica!

2010-01-25T22:43:00.002+02:00

Am gasit pe basescu.ro o poza interesanta si in acelasi timp amuzanta, reflectand adevarul. The soviet shadow:

24.01.2010- Unirea Principatelor Romane sarbatorita la Brasov. Foto

2010-01-25T16:08:00.004+02:00

Foto: Cristian Grigorasi- ND Brasov

Ziarul "Curentul" o ia stramb!

2010-01-21T15:47:00.004+02:00

Astazi sunt oarecum socat de un articol aparut in "Curentul", dar in acelasi timp si revoltat. La rubrica "Monden" gasim un articol despre Cabral. Am sa va redau mai jos acest articol:

Cabral, total nemulţumit de România

Cabral nu este deloc mulţumit de faptul că locuieşte în Romånia. Vedeta trustului PRO are numai cuvinte de ocară despre romåni, indiferent că se referă la autorităţi sau la persoanele simple, de la ţară, despre care spune că sunt găinari şi alcoolici.
„În Romånia totul pute! E de rahat! Miroase uråt! Nimic nu se rezolvă! Nimic nu se face! Numai rahaţi, căcaţi blocaţi de autorităţi impotente! Românul de rând e murdar şi leneş, e hoţ şi combinator, e un găinar (adică hoţ de 2 parale, care fură găini), e îngălat, e violent, bea tot timpul şi-şi bate nevasta când se întoarce de la crâşmă!“, spune Cabral, pe blogul personal. Nimic nu-l ţine însă pe Cabral să nu plece din România şi să scape de „rahaţi“. Dacă-l deranjează prea tare...

Acesta este articolul aparut astazi in "Curentul". Dupa ce l-am citit mi-am spus ca este inadmisibil ca o persoana publica sa vorbeasca in acest hal despre tara in care isi castiga existenta, asa ca i-am verificat blogul personal si am citit articolul. Intr-adevar spune aceste lucruri, dar intr-o forma ironica, vis-a-vis de mentalitatea unor romani despre propria lor tara. In continuarea articolului isi exprima foarte clar punctul de vedere. Mai jos este articolul scris de Cabral pe blogul lui personal:

Rahat turcesc

INAINTE SA COMENTEZI TAMPESTE, CITESTE, TE ROG, TOT ARTICOLUL.

In Romania totul pute! E de rahat! Miroase urat! Nimic nu se rezolva! Nimic nu se face! Numai rahati, cacati blocati de autoritati impotente!
Romanul de rand e murdar si lenes, e hot si combinator, e un gainar (adica hot de 2 parale, care fura gaini), e ingalat, e violent, bea tot timpul si-si bate nevasta cand se intoarce de la crasma! Francezul e altfel…
Drumurile noastre sunt niste mizerii! Numai gropi si santuri, semnalizate prost, n-avem autostrazi… tara de papuasi! La nemti e altfel…
Loganul e de rahat si ala! Nu eram si noi in stare sa facem o masina cum trebuie… asa, ca nemtii!
Peisajul e frumos dar serviciile sunt cele mai de rahat din lume! Ospatari nesimtiti si hoti (sunt romani, e clar!), hoteluri naspa, jacuzzi-urile sunt obosite si nu au bule, nisipul e plin de alge si pute (pute, normal, e Romania!)… Uite, de-aia e bine sa mergi la turci…
Romania nu are istorie, romanii-s o natie de lenesi fricosi, cand veneau turcii abandonau copiii in case, otraveau fantanile, dadeau foc la recolte si legau femeile de gardul casei, sa-i mai tina pe turci in loc, in timp ce ei se ascundeau ca niste lasi care erau in munti! Ia uita-te la americani, mai mare mandria!
Romancele nu se ingrijesc, arata ca vai-steaua-lor, se imbraca urat si sunt ahtiate dupa bani! Uite, ca sa vezi cum ar trebui sa arate, uita-te la suedeze!
In Romania ai numai manele si muzica de rahat, s-au manelizat toti romanii, nu e treaba! Uita-te la spanioli, aia au valori, frate!

DACA ESTI DE ACORD CU CE AI CITIT PANA ACUM, NU MAI CONTINUA SA CITESTI MAI DEPARTE, CACI N-O SA-TI CONVINA!

Pentru ca tie-ti pute tot, inclusiv articolul asta de rahat! Pentru ca esti un special si un deosebit care se chinuie in Romania asta plina de rahat! Tu esti o magica si-o superba care se murdareste pe sandale cand calca pe pamantul asta cacacios!
Si asa m-am acrit de voi… ca de mere turcesti, d-alea fara gust! Stati ca babele chioare pe marginea drumului si comentati… vai ce de cacat e tara asta! Vai da’ ce de cacat! Vaaai, domnu’ Dan, da’ e total de cacat!
Da’ de ce nu plecati?! Mergeti frate in lume, luati-va lumilii in cap si mergeti unde vedeti cu ochii, ca aici totul va pute!
Mergeti sa vedeti cat de je m-en fische-ist e francezul, cat de indolent si de blazat e, luati-l voi in brate! Noi astia cativa care vedem si partea frumoasa a tarii ramanem p-aci, ca suntem mai prosti!
Mutati-va in Europa, aia au drumuri, nu gluma! Iesiti din tara pe la Nagyvarod (sau cum au scris aia pe gara din Oradea, ca ma umplu de spume de fiecare data cand trec pe-acolo), o tineti pe M-uri, ajungeti in Austria si… gata! E lumina! Noi ramanem pe-aici, ne plictisim groaznic pe cele doua simulacre de autostrazi romanesti… caci aici se cumpara multe Logan-uri, de ti-e si scarba sa iesi pe strada, este?! A, stai, ca anul trecut s-au exportat zeci de mii de Loganuri, multe dintre ele in Germania. Pai, cum facem, si aia-s prosti?!
Pleaca repede de-aici, sa nu se lipeasca mirosul si de tine, fugi-fuguta la americani, ca aia au istorie! Nu e lunga dar e frumoasa si victorioasa… de cum au ajuns acolo au omorat 95% dintre nativii indieni, iar pe cei ramasi i-au pus sa traiasca in rezervatii (da, ca alea africane, de elefanti si zebre), ca cica sa le conserve civilizatia si traditiile, de parca nu tot ei le-au stirpit neamul! Dupa ce-au terminat cu indienii au continuat victorios… in timp ce ii spanzurau pe negrii de copaci sau le dadeau foc, le violau nevestele si le innecau copiii in Missisipi, victorios vorbind! Da, mergeti la americani, clar!
Romancele nu se ingrijesc, asa e, plecati si lasati-ni-le noua pe neingrijitele astea superbe! Ca daca iesi pe strada prin orice oras mai mare de-afara o sa vedeti numai superbitati si printese dantelate… si dupa ce va bagati in vorba cu ele o sa vorbiti fluent in… romana, rusa sau sarba. Caci daca te uiti la frantuzoaice, suedeze, nemtoaice, englezoaice… iti trece cheful de muki-muki si brusc incepi sa te gandesti la noi metode de masturbare, fi-le-ar transparentele si ciudatele de ras!
Mergeti in vacante la turci si greci, ca-i frumos! Fara gluma, chiar e… in parte. Ca, va rog sa ma scuzati, dar oricand prefer o petrecere pe plaja la Navodari, sau un club decent din Neptun, Mamaia sau Olimp, unui program artistic turcesc in care se balabane doua grase si-un urat pe-o muzica vai-steaua-mamei-ei… vezi-Doamne, traditii turcesti!
Fugiti repede de-aici, ca e plin de manele, altceva nu poti asculta! De parca la Opera Romana au pus ziduri de beton in fata, sa nu mai poti intra tu, iar Opereta este aparata de tancuri, ca sa nu cumva sa asculti si sa vezi tu ceva de calitate, cultule care esti tu cult!

Da, sunt recalcitrant azi, si stii de ce? Pentru ca ma uit la astia care se vaita de mama focului, care ocarasc Romania la fiecare 3 vorbe… fara sa miste nimic! Se bucura de partile bune ale vietii de-aici, si sunt multe, nu fac nimic sa le indrepte pe cele rele, dar se vaita de parca-i tine cineva cu forta in tara asta!
Mai, sunt multe bune. Sunt si multe rele. Dar pe-astea rele nu se chinuie nimeni sa le indrepte, fiecare asteapta sa faca celalalt, de la dat zapada din fata blocului si pana la un protest pe tema fiscalitatii exagerate!
Mai e si bine in tara asta, daca vrei sa gasesti motive sa fii mandru ca esti roman… vei gasi! Daca vrei sa deschizi ochii o sa vezi ca sunt si lucruri care te fac mandru ca esti roman. Sunt chestii de apreciat, de stimat, de dorit… lucruri de care ti se face dor atunci cand esti prin alte tari!

Fata de cei care au plecat… tot respectul! Au spus ca e loc de mult mai bine si-au facut ceva pentru ei, si pentru asta merita respect… pentru ca au facut ceva.
Dar astia care raman aici dar se vaita, si dau cu rahat, si se tanguiesc tamp ca “Frate, ce tara de rahat!” si nu fac nimimc… de ce nu pleaca?!
Ori ramai si incerci sa schimbi in bine, ori… mergi frate, iesi din rahat!

In ziarul "Curentul" aveam mare incredere si asta din cauza unor jurnalisti care se afla acolo. Redactia ar fi trebuit sa isi faca treaba si sa verifice exact informatiile scrise de ANONIM (nici nu se cunoaste numele celui ce a scris mizeria asta). Exista 2 solutii: ori nu a citit intreg articolul, ori el este cel care ar trebui sa isi dea demisia urgent si sa plece din aceasta "tara de rahat". Rahat e acela care informeaza prost cititorii! Rusine!

...Flacara violet

2010-01-20T18:27:00.002+02:00

De 2-3 zile circula prin mass-media acest microb al flacarii violet care din pacate devine molipsitor. Prinde si nu se mai desprinde. E aberanta aceasta scuza. Dupa ce ti-ai luat-o in barba, manifestandu-ti bucuria ca un copil retardat si crezand ca un "prostanac" ca ai castigat alegerile, mai vine si "dragostea ta" cu scuza: L-au anihilat energiile negative! Suna interesant... exista si dovezi: in timp ce a fost intrebat de Traian Basescu ce a cautat la Vantu acasa, precum si ce a facut in Rusia, presedintelui de sambata pana duminica i s-a facut rau, avand si ameteli. Cu siguranta, energia din intrebarile actualului presedinte au fost de vina. Energiile portocalii!
Ma intreb ce o fi in sufletul "saracului presedinte de o noapte" in acest moment, in care e de rasul lumii, de rasul tarii si de rasul intregii Europe. Ce adjectiv ii pregateste Iliescu? Oare il mai primeste Vantu pe la el? Hrebenciuc ce zice?
Pana atunci sa ne vedem d'ale noastre si sa speram ca nu ne va prinde si pe noi flacara violet!

Sursa foto:http://media.photobucket.com/image/flacara%20violet/emdobrita/Spiritual/VioletAngels.jpg

1 an de la trecerea la cele vesnice a lui Grigore Vieru

2010-01-18T20:17:00.004+02:00

Grigore Vieru a fost înmormântat pe 20 ianuarie 2009 la Chişinău, în cimitirul central din strada Armeană. La înmormântare au asistat câteva zeci de mii de oameni, diviziile lui Grigore Vieru, cum le-a denumit profesorul Dan Dungaciu într-un articol. Chişinăul nu mai cunoscuse funeralii de asemenea proporţii de la înmormântarea soţilor Doina şi Ion Aldea Teodorovici. Ziua de 20 ianuarie 2009 a fost declarată zi de doliu în Republica Moldova, la ora 10:00 întreaga republică ţinând un moment de reculegere.

Grigore Vieru a fost decorat post-mortem cu Ordinul Naţional „Steaua României” în grad de Mare Cruce.

Câteva şcoli din Republica Moldova, precum şi o stradă din Iaşi poarta numele lui Grigore Vieru.[10] Pe de altă parte, deşi s-a anunţat cu mare zgomot că şi în Chişinău o stradă va fi numită în cinstea poetului, consiliul municipal din capitala Republicii Moldova nu a reusit înca sa ia o asemenea măsură.[11] La fel, nu a fost ridicat nici muonumentul lui Grigore Vieru, de care s-a pomenit de mai multe ori dupa moartea poetului.

SALVATI-VA PRIN LIMBA

Lui Ion Hadarca
S-au otravit pe vai izvoare
Si mierea adunata-n floare.
S-a otravit barbar vazduhul
De ce s-a otravit si duhul,
De ce si graiul?!
Sculati-va, sculati-va, sculati-va
Din somnul cel de moarte!
Salvati-va, salvati-va, salvati-va
Prin limba si prin carte!
S-a otravit privighetoarea
Si firul ploii si ninsoarea.
S-a otravit barbar vazduhul
De ce s-a otravit si duhul,
De ce si graiul?!
Sculati-va, sculati-va, sculati-va
Din somnul cel de moarte!
Salvati-va, salvati-va, salvati-va
Prin limba si prin carte!
S-a otravit dulceata poamei
Si laptele din sanii mamei.
S-a otravit barbar vazduhul
De ce s-a otravit si duhul,
De ce si graiul?!
Sculati-va, sculati-va, sculati-va
Din somnul cel de moarte!
Salvati-va, salvati-va, salvati-va
Prin limba si prin carte!

Sursa: wikipedia.org
Sursa foto: wikipedia.org

Memorial Eminescu la Brasov

2010-01-15T15:58:00.010+02:00

Astazi, se implinesc 160 de ani de la nasterea poetului nostru national, Mihai Eminescu. Cu ocazia aniversarii, la Brasov, Eminescu a fost sarbatorit printr-un simpozion. S-au putut vedea fotografii de la Muzeul "Mihai Eminescu", de la Ipotesti, precum si un moment muzical sustinut de studentii de la clasa de canto a Conservatorului din Brasov, intitulat „Şi dacă ramuri bat în geam"

.

P.S: Am mai multe materiale, dar din cauza faptului ca uploadarea se produce intr-un timp foarte indelungat, chiar si pentru o poza, atat va pot oferi. O zi frumoasa si Doamne ajuta!

Mihai Eminescu sarbatorit la Brasov!

2010-01-14T14:44:00.001+02:00

160 de ani de la nasterea lui Eminescu

Cu ocazia aniversării, românii de pretutindeni se grăbesc să-l sărbătorească, recitind poeziile sale nemuritoare. La Braşov, la Centrul Cultural Reduta, însă, Eminescu va fi altul. Cel puţin aşa promit organizatorii evenimentului „Memorial Eminescu".

Vor putea fi văzute fotografii de la Muzeul „Mihai Eminescu", de la Ipoteşti, dar vor fi şi momente muzicale cu versuri eminesciene puse pe note de către profesorii de la Facultatea de Muzică. Acestea vor fi interpretate de studenţi.

„Sărbătorim 160 de ani de la naşterea lui Eminescu şi am pregătit fotografii inedite cu poetul, de la Ipoteşti, locul natal al maestrului. Acestea au fost adunate într-o expoziţie, pe care o vernisăm vineri şi îi aşteptăm pe toţi braşovenii care-şi doresc să-l vadă alt fel pe Eminescu", a spus Popescu Topolog, iniţiatorul evenimentului.

Momentul muzical „Şi dacă ramuri bat în geam" va fi cel care va încheia acţiunea decicată lui Eminescu. Vor intepreta studenţii de la clasa de canto, acompaniaţi de către profesorii lor. Evenimentul debutează la ora 14.00, în foaierul Centrului Cultural Reduta şi va dura o oră.

Sursa: www.bizchannel.ro

Razboi "politico-civil". Nu ne mai mancati de vii! 1

2010-01-13T20:30:00.006+02:00

Oameni fara locuri de munca, parlamentari sfidatori, chiar lenesi (daca tinem cont de faptul ca se pierde o zi pentru a solutiona "5" amendamente).
In programul de Lege a bugetului asigurarilor sociale de stat pe anul 2010 se doreste: " scaderea numarului de someri inregistrati cu 55 de mii de persoane ajungandu-se astfel la finele anului 2010 la 645 de mii de persoane, de la 700 de mii de persoane estimat pentru finele anului 2009, ca urmare a masurilor de protectie sociala stabilite prin Programul anticriza aprobat de Guvern". De asemenea se doreste " scaderea ratei medii a somajului de la 7.3% in anul 2010 fata de 7.8% estimata pentru anul 2009. Suna foarte bine, chair progresiv, dar cum poti reusi acest lucru cand se vor disponibiliza 15 mii de cadre didactice? Aproximativ 25% din cei 55 de mii promisi ca isi vor gasi locuri de munca, nu? Domnilor senatori si deputati, situatia pare mai degraba regresiva decat propasitoare.
Inca o chestie destul de interesanta. Cadrele didactice se plang, dar nu gasesc solutii. O greva de 2-3 zile nu ar afecta foarte mult elevii, profesorii nici atat, iar conducerea va trebui ca intr-un final, sa gaseasca o solutie, macar un compromis.
Cu toate astea, mergem inainte!

Va urma...

CONFERINTA PENTRU EMINESCU

2010-01-13T20:17:00.006+02:00

Institutul de Sociologie, Academia Romana, Centrul de Geopolitica si Antropologie Vizuala, Universitatea Bucuresti, si Fundatia Pentru România va invita vineri, 15 ianuarie 2010, ora 13.00, la Conferinta Publica „PENTRU EMINESCU”, care se va desfasura la Casa Academiei Romane, Str 13 Septembrie nr.13.
Participa: Prof Dr Nae Georgescu, Prof Dr Theodor Codreanu, Prof Dr Ilie Badescu, Corneliu Basarab Vlad.
Invitat special: Grigore Lese.
La 160 de ani de la nasterea Românului Absolut se relanseaza, dupa 100 de ani de la tiparire, “Omagiu lui Mihail Eminescu”, de Corneliu Botez, republicat in facsimil de Editura Semne, la 120 de ani de la asasinarea militantului pentru Romania Unita.
Parteneri media: Revistele Veghea si Atitudini si ziarul Curentul.

http://victor-roncea.blogspot.com
http://uniristu.blogspot.com

Bebelusa Oana crede ca se doreste manipularea maselor prin repetarea minciunii ca actorul Toni Tecuceanu a decedat din cauza virusului gripei porcine

2010-01-10T15:10:00.000+02:00

Dupa ce acum mai bine de 20 de ani am fost la inmormantarea bunicilor mei, a fost pentru prima data in viata mea cand am trecut prin suferinta de a pierde un prieten si coleg tanar, cu care am petrecut atatea momente frumoase in ultimii 5 ani.

Pentru mine a fost crunt sa vad cum pleaca Toni. Poate sunt prea sensibila sau poate admosfera sfasietoare te obliga la indurerare. A fost o zi care nu credeam ca o sa vina vreodata.

Sunt convinsa ca multe din afirmatiile si concluziile trase de pe urma decesului lui Toni, au fost pentru a mediatiza efectele pandemiei. Multi m-au sunat si m-au intrebat daca am facut un test sau vaccin sau daca am patit ceva.

Haideti sa va explic.

Medicii au spus ca avea acest virus A( /H1/N1) in organism cu 8 zile inainte de internare. Imi este greu sa cred ca eu nu am nimic. Este vorba de o pandemie, nu? Ar trebui sa fie extrem de periculos sa intri in contact cu o persoana avand o boala inalt contagioasa. Noi am plecat la munte impreuna(doar eu cu el in masina) spre filmarile de sarbatori, chiar cu 5 zile inainte de internare, am respirat acelasi aer timp de 8 ore. La filmare chiar am facut o gluma si am mancat de la el din mancare. Sunt o fire destul de sensibila la raceli, chiar e posibil sa nu am nimic? Nici macar o raceala avand in vedere ca in scoala luam orice raceala foarte repede.

Este cumva vorba de o mediatizare a unui virus care se doreste a fi condus spre manipularea maselor?

Oare asemenea “pandemie” functioneaza ca o gripa oarecare? In fiecare an mor oameni de gripa sau pneumonie. Nu am studiat medicina, dar imi pot da seama ca Toni pur si simplu nu a acceptat sa recunoasca ca este bonlav. S-a contrazis ca o sa se faca bine, tocmai pentru ca adora atat de mult ceea ce facea si nu putea sa stea nici macar o zi in casa sa se faca bine.

Asa a fost sa fie si nu ar trebui sa ne folosim de Toni sa cream stiri “senzationale” ca la Otv, doar pentru a vinde mai mult informatia sau acest vaccin(care cu siguranta are si efecte secundare).

Nu se mediatizeaza prea mult totusi acest virus?

Eu vreau doar sa-l lasam pe Toni sa se odihneasca in pace.

Sa-i purtam in memorie cele mai frumoase ganduri.

Puteti citi intregul articol al Oanei, precum si comentariile care pun reflectorul pe imensa minciuna a autoritatilor sanitare:

http://www.bebelusaoana.ro/index.php/2010/01/08/inca-o-zi/

Sursa: http://vlad-mihai.blogspot.com

Anunt!

2010-01-06T15:57:00.002+02:00

Hmmm...sarbatorile au trecut, iar eu voi fi din nou activ pe blog. Intr-adevar am fost destul de ocupat in tot acest timp, dar nu neg ca si lenea m-a acaparat intr-o oarecare masura, iar computer-ul mi-a jucat ceva feste. Acum ambii suntem "reinstalati" si dornici de munca. Sa aveti o zi frumoasa!

Incredibil! Vorbesc limba romana, au auzit ca sunt romani, dar nu au idee ce si unde e Romania

2009-12-10T16:52:00.000+02:00

Incredibil! Vorbesc limba romana, au auzit ca sunt romani, dar nu au idee ce si unde e Romania

Gazeta de Maramures a facut o descoperire extraordinara. La doar 200 km de Sighet, exista 1.600 de oameni care vorbesc o limba asemanatoare limbii romane din Evul Mediu. Li se spune “volohi”. Prin anii ’90, au aflat ca, nu foarte departe de ei, existam noi, alti oameni care vorbesc aceeasi limba. Aceasta, datorita unui barbat intors din armata, care le-a dat volohilor un radio cu tranzistori, fixat pe Radio Bucuresti.

S-au refugiat toti la marginea padurii, langa satul ucrainean Poroscovo. Nu stie nimeni cum au ajuns ei acolo, nici macar batranii, asa ca nu stiu nici cine sunt. Ucrainenii ii numesc “tigani albi” si profita de ignoranta lor pentru a le pune in carca orice nelegiuire doresc. Daca ii intrebi, volohii din Poroscovo raspund ca sunt romani, pentru ca, pe cand mergeau cu totii la munca in Kazahstan, pana la destramarea URSS, au aflat ca exista un popor intreg care vorbeste ca ei. Dar pana acum, nu a reusit nici unul sa treaca granita, macar pana in Maramures si inapoi, pentru a le spune celorlalti daca este adevarat ce se spune: ca exista o tara intreaga a romanilor. Mai mult, ei nu au stiut nici macar de celelalte comunitati de romani din dreapta Tisei sau din alte parti ale Ucrainei.

Prizonierii altei lumi

Volohii nu numai ca vorbesc o romana de Ev Mediu, dar si traiesc ca in acele vremuri. Nestiutori de carte, intr-o saracie crunta, cu foarte multi copii si cu o speranta de viata foarte mica. Dupa cum au descoperit si jurnalistii maramureseni, in comunitatea volohilor exista un singur batran, pentru ca restul au murit, din cauza conditiilor extreme de trai si a bolilor. In casele de pamant traiesc chiar si 30 de suflete, astfel ca observatia Gazetei de Maramures este justa: cel mai probabil, comunitatea din Poroscovo detine recordul absolut la natalitate. Pana la lasarea serii, pe ulitele noroioase, nu vezi nici un barbat. Toti sunt la padure. Mai-marele lor e “Laci Biraul”, care spune ca, din tata-n fiu, familia lui s-a declarat ca fiind una de romani. Dar pana acum nu a vazut niciodata un roman, o harta a tarii noastre, nu a auzit de Bucuresti si nici de Ceausescu. In principiu, e la fel ca restul volohilor, care stiu ca sunt romani si asta le este de ajuns. “Nu stim cum am ajuns in zona. Nu stiu nici batranii cum au ajuns aici. Ai nostri batrani ziceau doar ca suntem romani”, a spus Laci Biraul. Cum nu au biserica si scoala in limba romana, el spune ca toti copiii invata romana din familie. Laci Biraul zice ca fiica lui ar fi interesata sa invete carte, eventual in Romania. Pentru moment, insa, asteapta sa nasca. Nici macar la recensamantul din 2001, oamenii din Poroscovo nu au fost inregistrati drept romani. Ei spun ca le-au zis “domnilor cu recensamantul” ca sunt romani, dar, cum nu stiu carte, ei au scris ce-au vrut. O alta dovada ca cei din Poroscovo sunt romani din instinct sunt obiceiurile lor. De Craciun, canta si ei niste colinde vechi, pe care nu-si mai amintesc de unde le stiu. La nunti, canta din acordeon. Numele sunt tot de-ale noastre: toti sunt Ion, Vasile, Ileana, Iancu. Numele de familie e Volosin, de la valah.

Tapul ispasitor al ucrainenilor

Aceasta comunitate nestiutoare si nestiuta de nimeni pana acum este, la nevoie, tapul ispasitor al ucrainenilor. Refuzand sa le spuna romani, ucrainenii spun ca volohii sau tiganii albi fura lemn, ii agreseaza pe padurari sau sunt niste oameni foarte corupti. Romanii, insa, spun ca multi din ei au ajuns la inchisoare, dupa ce au fost pusi sa citeasca documente pe care nu stiau sa le citeasca, dar in care recunosteau ca au comis diverse nelegiuiri. Uneori, fac aceste marturisiri in schimbul unei bucati de ciocolata, unui pachet de cafea sau al altor alimente de lux pentru ei. “Mi-i greu, ca al meu sange da inapoi. Cade inapoi si ma doare cand altii isi bat joc de el”, se plange Laci Biraul. Cei care i-au descoperit pe acesti romani uitati de toti invoca niste documente istorice, conform carora prin 1364, in zona Munkacevo, au fost adusi mai multi militari volohi. Tot pe atunci, in zona Poroscovo, s-ar fi infiintat sapte puncte de graniceri, unde lucrau tot volohi. Conform unui alt scenariu, romanii de la baza Carpatilor Padurosi ar fi urmasi ai ciobanilor volohi veniti in zona. Ucrainenii, insa, au alte teorii. Recent, un ziar ucrainean a spus ca volohii nu sunt romani, pentru ca asa a decretat o delegatie, care a facut o expeditie stiintifica in zona. Asa ca, spun ei, comunitatea din Poroscovo este una bizara, vorbitoare a unui dialect romanesc complicat, care traiesc ca niste tigani. Pana una-alta, romanii, ignorati de neamul din care se trag si de neamul in care traiesc, sunt folositori cand e vorba de inchiderea multor dosare de furt si alte infractiuni de acest gen.

Alina Matis
Sursa:www.jos-comunismul.blogspot.com

Evolutie sau regres?

2009-12-07T19:58:00.004+02:00

Nu pot sa-mi autoclarific pozitia fata de Traian Basescu. Intr-adevar, l-am votat pentru ca nu am avut de ales; dar ma intreb: oare va fi bine? Probabil aceasta este intrebarea care macina mintile multora... Cunoastem cu totii mizeria de pe scena politica care ar trebui sa nu ne intereseze atat timp cat societatea evolueaza. Problema este ca la noi societatea involueaza. Salarii mici, pensii mici, in schimb utilitati scumpe, alimentele la fel. Nu avem stabilitate politica, nu avem guvern, parlamentul se va dizolva, vor fi alegeri anticipate. Aceste lucruri presupun bani; nu bani privati, ci bani publici. Scandal peste scandal, procedee de jungla! Raman la concluzia ca Basescu se va uita in trecut si nu va mai repeta greselile facute, pe care de altfel le-a recunoscut public. Pentru asta merita aprecierile noastre.
Am un optimism, un optimism rezervat, dar care exista. Meritam o societate mai buna, mai constructiva. Nu trebuie sa avem asteptari de la presedinte, parlamentari sau senatori, ci asteptari sa avem de la noi. Sa creem ceva pentru societatea actuala, buna, rea, asa cum este. Pentru un lucru benefic nu iti va intoarce nimeni spatele, nu te va judeca, iar daca esti "norocos", chiar te va sprijini.
Meritam mai mult, dar "multul" trebuie sa aiba un impuls pozitiv din partea noastra!Asa sa ne ajute Dumnezeu.

18 ani de la moartea marelui filozof roman Petre Tutea!

2009-12-03T14:55:00.002+02:00

''Un filozof care se zbate fie sa gaseasca argumente pentru existenta lui Dumnezeu, fie sa combata argumentele despre inexistenta lui Dumnezeu, reprezinta o poarta catre ateism.Dumnezeul lui Moise este neatributiv.Cand il intreaba Moise pe Dumnezeu: Ce sa le spun eu alora despre Tine?-Dumnezeu ii spune:Eu sunt cel ce sunt''.

Petre Tutea

Am ilustrat mai sus una din numeroasele vorbe memorabile spuse de cel mai mare filozof crestin al tuturor timpurilor:Petre Tutea!
A vazut lumina zilei la data de 6 octombrie 1902 in satul Boteni,Muscel,fiu al preotului Petre Badescu si al Anei Simon Oprea Tutea.Licentiat in drept(1927) si doctor in drept administrativ(1929) al Universitatii din Cluj, ocupa un post de functionar superior in Ministerul Industriilor Si Comertului(1933-!948).A fost arestat si condamnat pentru activitate anticomunista si a executat aproape 13 ani de detentie, pana la 1 august 1964, iesind din inchisoare cu sanatatea zdruncinata in urma torturilor la care acesta a fost supus.
A avut prieteni ca Mircea Eliade si majoritatea tinerilor intelectuali din perioada interbelica, corespondand cu Emil Cioran, Eugen Ionescu, Petre Pandrea si multi altii.
Petre Tutea s-a stins din viata lucid in ziua de 3 decembrie 1991 intr-o rezerva a spitalului ''Cristiana'' din Bucuresti, pe cand era intervievat de un grup de reporteri.Ultimele cuvinte in clipa mortii au fost:
-''Iisuse Hristoase, ai mila de mine!''
Opera lui Petre Tutea este una vasta , cu multiple carti publicate, temele abordate fiind filozofia, economia si nu in ultimul rand temele cu caracter religios, dintre care ''Reflectii religioase asupra cunoasterii'' si ''Intre Dumnezeu si Neamul meu''.
In cea din urma ''capodopera literara'', Petre Tutea a afirmat:''Ma misc intre Dumnezeu si Neamul meu'', ceea ce dovedeste iubirea lui fata de popor pe care i-a daruit-o Cel de Sus. Inteligenta lui atat de pura , atat pe plan crestinesc cat si pe plan filozofic se regaseste in vorba lui Nae Ionescu , pe care filozoful l-a admirat extrem de mult:'' Orice mare inteligenta basculeaza intre religie si filozofie''.Asta a facut Petre Tutea, a basculat intre religie si filozofie.
Intr-un dialog care se gaseste in opera ''Intre Dumnezeu si neamul meu'', capitolul ''Una din minunile lui Dumnezeu'', Tutea a fost intrebat de jurnalistul Sorin Dumitrescu, cum ar trebui realizata o pagina religioasa, iar el a raspuns:''O pagina religioasa, crestina, trebuie sa fie supusa puterii dominante a gandirii teologice,[...],teologia aceasta suprastiinta,...''.Tutea, prin acest raspuns se dovedeste a fi un individ crestin care simte teologia, o intuieste, o traieste si o exprima, numind-o ''suprastiinta'' pentru respectul pe care-l are fata de ea si care a fost in sufletul acestuia pe primul loc.
Tutea a mai adaugat ca prin forta eliberatoare a misterului, eternitatea lui este fixata tomist in triunghiul:'' Dumnezeu este, cele doua lumi sunt, omul este''.Ideea, dupa parerea mea, a fost aceea ca tot ceea ce se intampla cu omul istoric in relatia lui cu Divinitatea , cu lumea, cu comunitatea se poate exprima:fiziologic, patologic, biologic, psihologic, etic, estetic si politic.
De fiecare data cand Petre Tutea a fost intrebat cum iese din impas, cum a trecut peste greii ani de puscarie la care a fost supus, sau cum isi rezolva problemele de zi cu zi, raspunde foarte simplu:''Prin puterea Bisericii crestine''.De asemenea a afirmat ca si-ar da si viata pentru neamul romanesc, dovedindu-se a fi un patriot iesit din comun, un om de seama al culturii romane, dar pe care ''aia'' nu au stiut sa-l aprecieze, cautand astfel adevarul dintre lumea interioara si cea exterioara, si gasindu-l in credinta lui fata de Dumnezeu.O data ce ai citit o opera de-a lui Tutea este ca si cum toata cultura literara, filozofica, economica, istorica si crestina a lumii intregi iti eeste zidita fortat in minte.Cand il asculti, parca timpul sta pe loc, fiind pur si simplu acaparat de vorbele sale.
Dar acum, ne amintim doar de chipul sau, iar in minte s-au intimparit doar vorbele sale.Poate ca acum vom mai astepta multi ani inainte sa mai avem o astfel de valoare filozofica-crestina contemporana romaneasca ca si Petre Tutea.

Goran Razvan
Sursa foto:rightwords.ro

Ziua Nationala sarbatorita in Sfantul Gheorghe!Video

2009-12-01T20:08:00.011+02:00

A fost extraordinar...chiar neasteptat!A.S.C.O.R, Noua Dreapta, locuitori ai orasului, dar si oameni veniti din alte judete ale tarii au sosit la Sf. Gheorghe pentru a sarbatori Ziua Nationala a tuturor Romanilor...Ziua Nationala a Romaniei!Mai jos aveti un filmulet.Spor la vizionat!

La Multi Ani!

P.S: Multumesc Simo!

Dezgust total!

2009-11-28T11:29:00.004+02:00

Aseara am participat la miting-ul prostanacilor din Brasov.Sala...plina pana la refuz de pensionari amarati care asteptau cu nerabdare sosirea mafiei PSD-iste.Bannere, pancarte, tricouri, foite, pixuri si alte minunatii erau acordate "gratuit", celor ce doreau un leu in plus la pensie. Dupa o intarziere de jumatate de ora, in care sala ovationa "noua alianta comunista", s-a produs dezastrul.
Prezentabili, Geoana si Antonescu au intrat in uralele publicului. Domle', da' ce scandari! Nici la meciurile echipei nationale de fotbal nu vedeai asa ceva.Da', vorba aia, un pix+ o foita=un vot!Cel care a luat cuvantul a fost nimeni altul decat "sarmanul Nita", presedintele PSD Brasov. Dupa un comentariu, si-a aratat "valoarea".A inceput sa vorbeasca despre Basescu, moment in care sala a inceput sa huiduie.
Fratilor, ori veniti sa va prezentati proiectele de viitor, ori sa huiduiti.In acel moment am plecat.Nu am dorit sa fiu martor la minciunile electorale. Nenica, RUSINE!

P.S:Cand mergeam spre casa m-a abordat o femeie pe la vreo 70 de ani.M-a intrebat ce se petrece in sala.I-am spus:"O minciuna doamna!", cu un ton calm.Raspunsul:"Voi, tineretul nu stiti istorie!", foarte revoltata.I-am amintit de crimele lui Iliescu si am plecat...

P.P.S:Vedeti voi, pentru o "masa de-o zi, preferam sa murim de foame 4 ani"!N-ai ce sa le ceri domle', niste tarani!

Sursa foto:Ziarul de Iasi!

Ana Ghiţă, femeia care cerea ajutorul lui Traian Băsescu: "Nu l-a lovit, nu avea cum să ajungă la copil

2009-11-28T10:41:00.002+02:00

Ana Ghiţă, femeia care la acea dată cerea disperată ajutorul preşedintelui spune că Traian Băsescu nu l-a atins pe copil: "Nu l-a lovit pentru că nu avea cum să ajungă la copil, pentru că, dacă abia am ajuns eu, pe vârfuri...".

Mai mult, femeia susţine că băiatul nici măcar nu i s-a adresat preşedintelui, ci ar fi vorbit urât chiar la adresa ei. "Mi-a zis Dă-o dracu de nebună, sau aşa ceva", îşi aminteşte ea.

Antena 3

Basescu incoltit de nomenclatura!

2009-11-27T14:02:00.002+02:00

E ciudat ceea ce se intampla in zilele noastre in politica.
Ceea ce mi se pare intr-adevar suspect, este aparitia filmuletului in care presedintele tarii, Traian Basescu este surprins lovind un copil in campania electorala din 2004.

1.De ce apare abia acum acest filmulet?
2.Era asteptat un asemenea trucaj din partea mogulilor care doresc scoaterea unui candidat capabil, ( din punctul meu de vedere) de pe scena politica din Romania.
3.In orice caz nu ajuta pe nimeni postarea filmuletului, atata timp cat exista "pro-Basesti" si "pro-comunisti", astfel incat ambii isi vor pastra pozitia.

Votati cu mintea!

Sursa foto:mediafax.ro

O strofa de la Geoana pentru popor!

2009-11-25T12:29:00.003+02:00

Sunt comunist, dar fost ambasador,
Votati-ma!,ca de nu eu am sa mor.
Am sa mor, caci lupt pentru popor.
Iliescu m-a-nvatat sa va cer ajutor!

Mircea Geoana-Ajutor de la popor!

Sursa foto:hultan.wordpress.com/.../01/educatie-politica/

BASARABIA a votat cu Basescu- 90,7 %

2009-11-23T18:18:00.000+02:00

Prezenţă record la vot a basarabenilor! Unii au stat la coadă de dimineaţă până seară ca să participe la alegerea preşedintelui României şi la referendum. Alţii tot aşa dar nu au reuşit să intre în secţia de votare chiar dacă, în Chişinău, urnele au rămas deschise până peste ora 21.00. În Basarabia, Traian Băsescu a câştigat alegerile cu 90,7% din voturi, respectiv 7963. Pe locul doi s-a clasat Crin Antonescu cu 3,7% (323 voturi), urmat de Mircea Geoana, cu 3,5% (308 voturi). In total au votat 8.777 de alegatori.

Ce aşteaptă românii din Moldova de la viitorul preşedinte ale României?

Anul acesta, pentru alegerile din România, pe teritoriul Republicii Moldova au fost deschise 13 secţii de votare – nu două ca în perioada restricţiilor impuse de regimul Voronin. Chiar şi aşa, în Chişinău, nu toţi cei care au stat la coadă au reuşit să-şi exercite dreptul de vot. La ora 21.00 porţile secţiilor de votare s-au închis, fiind admişi la urne doar cei care se aflau deja în perimetrul secţiilor de votare. Persoanele care au stat fără rost ore întregi la coadă au rămas dezamăgite de modul cum au fost organizate alegerile:

„Uitaţi-vă la toată lumea aceasta! Credeţi că o să reuşească să treacă toţi? (...) Vedeţi şi dumneavoastră ce se întâmplă! Noi acum am trecut pe la toate celelalte secţii de votare şi este mai groaznic ca aici”.

Românii din Republica Moldova au devenit electoral mai activi după prăbuşirea regimului Voronin care restricţiona accederea în funcţii publice a persoanelor cu dublă cetăţenie. Anterior, în ziua alegerilor din România, în preajma secţiilor de votare deschise în Republica Moldova stăteau securişti care îi filmau pe cei care intrau în secţiile de votare pentru a-şi exercita dreptul de vot. Anul acesta securiştii cu camere video au lipsit. Românii basarabeni nu se mai ascund de jurnalişti ca mai înainte, iar paşaportul românesc a devenit pentru ei un document cu ajutorul căruia pot schimba soarta Basarabiei:

„Am votat pentru o Românie în Europa împreună cu Moldova” (...) „Important e ca azi, când se alege preşedintele României mari să fie cât mai multă prezenţă la secţiile de votare, pentru că prin aceasta demonstrăm şi noi că nu ne interesează numai paşaportul pentru a călători în străinătate, dar ne interesează şi destinul ţării”. (...) „România este ţara care ne poate ajuta foarte mult în sensul scurtării şi facilitării drumului nostru spre integrare în UE”. (...) „Am votat pentru poporul român, pentru un preşedinte patriot. Acesta a fost un vot al speranţei”. (...) „Şi „tata” nostru, Voronin, o să se ducă şi el deja în altă ţară să mai trăiască. Îi ajunge cât a trăit la noi, în Moldova”.

Conform datelor neoficiale, în Republica Moldova locuiesc aproximativ 100.000 de cetăţeni români. Actualul preşedinte al României, Traian Băsescu, a obţinut peste 90 la sută din voturile românilor din Republica Moldova. El a acumulat 7.963 de voturi ale basarabenilor din totalul de 8.777. La o distanţă enormă, pe locul doi s-a situat liderul PNL, Crin Antonescu cu 3,7 la sută, iar pe locul trei – candidatul PSD, Mircea Geoană, cu 3,5 la sută din voturi. Pentru Republica Moldova au fost eliberate 52 mii de buletine pentru alegerile prezidenţiale şi câte 52 mii de buletine pentru cele două întrebări puse la referendum.

Autor: Vitalie Călugăreanu, Chişinău
Sursa: Basarabeni.ro
http://victor-roncea.blogspot.com

Daca ei inving, NATIUNEA PIERDE!

2009-11-19T19:10:00.004+02:00

Sursa:lupta-ns.blogspot.com

Inca "un actor grabit"

2009-11-10T18:59:00.002+02:00

Dupa moartea celebrului Nicu Constantin, un alt mare actor ne-a parasit astazi.Este vorba despre maestrul Gheorghe Dinica, cel care a avut in spate o cariera monumentala si care ne-a umplut sufletele de bucurie teatrala.Dumnezeu sa-l odihneasca!

Gheorghe Dinică (n. 1 ianuarie 1934, Bucureşti - d. 10 noiembrie 2009, Bucureşti) a fost un actor român de teatru şi film. A absolvit în 1961 Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti la clasa profesoarei Dina Cocea, a debutat ca actor în filmul „Străinul” în anul 1963 şi a jucat în peste 60 de filme.

Adesea, critica l-a asemuit cu Robert de Niro, comparaţie de care Gheorghe Dinică nu se declara deloc încântat: „Ce legătură are Robert de Niro cu mine? Eu am studiat şi jucat în România”, a menţionat actorul. Din 1996 a fost căsătorit cu Gabriela Georgeta.

Gheorghe Dinică a decedat marţi, 10 noiembrie 2009 la ora 13:00, de pe urma unui stop cardiac sub ventilaţie, cu toate că timp de treizeci de minute s-au efectuat manevre de resuscitare.[1] Maestrul a fost înmormântat pe Aleea Actorilor din Cimitirul Bellu din Capitală.

Cariera:Film
* Străinul (1963)
* Comoara din Vadul Vechi (1964)
* Procesul alb (1965)
* Golgota (1966)
* Maiorul şi moartea (1967) - Maiorul Tache
* Columna (1968) - Bastus
* Prea mic pentru un război atât de mare (1969)
* Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1971)
* Felix şi Otilia (1971) - avocatul Stănică Raţiu
* Bariera (1972)
* Cu mâinile curate (1972) - Lăscărică
* Explozia (1972) - Gheorghe Oprisan zis Gica Salamandra
* Dincolo de nisipuri (1973)
* Ştefan cel Mare-Vaslui 1475 (1974)
* Ilustrate cu flori de câmp (1974)
* Filip cel bun (1974)
* Fraţii Jderi (1974)
* Zidul (1974)
* Nemuritorii (1974) - Postelnicul Butnaru
* Nu filmăm să ne amuzăm (1974)
* Un comisar acuză (1975) - comisarul Paraipan
* Evadarea (1975)
* Mastodontul (1975)
* Prin cenuşa imperiului (1975) - Diplomatul
* Cuibul salamandrelor (1976) - Gheorghe Oprisan zis Gica Salamandra
* Marele singuratic (1976)
* Osânda (1976) - jandarmul Ion
* Premiera (1976)
* Trei zile şi trei nopţi (1976)

* Acţiunea „Autobuzul” (1977)
* Doctorul Poenaru (1977)
* Trepte spre cer (1977)
* Drumuri în cumpănă (1978)
* Revanşa (1978) - comisarul Paraipan
* Totul pentru fotbal (1978) - Arbitrul
* Bietul Ioanide (1979)
* Ultima noapte de dragoste (1979)
* Lumini şi umbre (1979-1982) - serial TV
* Reţeaua S (1980)
* O lume fără cer (1981)
* Concurs (1982)
* De ce trag clopotele, Mitică? (1982) - Nae Giurimea
* Întunericul alb (1982)
* Pe malul stâng al Dunării albastre (1983)
* Râdeţi ca în viaţă (1983)
* Secretul lui Bachus (1983) - Gheorghe Cercel
* Un petic de cer (1983)
* Eroii nu au vârstă (1984) - serial TV
* O lumină la etajul zece (1984)
* Zbor periculos (1984)
* Vară sentimentală (1985)
* Cuibul de viespi (1986)
* Secretul lui Nemesis (1986) - N.M. Siseanu
* Figuranţii (1987)
* Să-ţi vorbesc despre mine (1987)
* Momentul adevărului (1987)
* Lacrima cerului (1987)
* Casa din vis (1991)
* Divorţ din dragoste (1991)

* Cel mai iubit dintre pământeni (1992) - Seful Securitatii
* Liceenii în alertă (1992)
* Patul conjugal (1992) - Vasile Potop
* Priveşte înainte cu mânie (1992)
* Balkans, Balkans (1993)
* Oglinda – începutul adevărului (1993) - Ministrul Mihai Antonescu
* Această lehamite (1993)
* Chira Chiralina (1993)
* Crucea de piatră - ultimul bordel (1993) - tovarăşul Mache Puzderie
* Craii de Curtea veche (1995)
* Terente – regele bălţilor (1995)
* Faimosul Paparazzo (1999)
* Manipularea (2000)
* Patul lui Procust (2001) - Nae Gheorghidiu
* Război în bucătărie (2001)
* După amiaza unui torţionar (2001) - Frant Tandara
* Filantropica (2001) - Pavel Puiuţ
* Turnul din Pisa (2002)
* Examen (2003) - Dumitrascu
* Dulcea saună a morţii (2003) - Lama
* Bani de dus, bani de întors (2004) – film TVR
* Aleodor Împărat (2004) - Bondar
* Magnatul (2004) - Gheorghe Manasia
* Orient Express (2004) - Costache
* Sindromul Timişoara - Manipularea (2004)
* Omul grăbit (2005) - Franţa
* Vânătoarea (2005)
* White Palms (2006) - Ungaria
* Tinereţe fără tinereţe (2006)
* Ticăloşii (2007)
* Supravieţuitorul (2008)
* Biblioteque Pascal (2008) - Ungaria

Teatru

* 1961 Inspectorul de poliţie de John Boynton Priestley, regia Dina Cocea
* 1961 Celebrul 702 regia M.Ghelerter
* 1961 Centrul înaintaş a murit în zori de A. Cuzzani
* 1962 Sweik în al doilea război mondial de B.Brecht, regia L.Giurchescu
* 1962 Procesul domnului Caragiale de M.Ştefănescu, regia D.Esrig
* 1962 Pigulete plus cinci fete de Constanţa Bratu
* 1962 Nuntă la castel de S.Andras, regia L.Giurchescu
* 1963 Umbra de E.Svarţ, regia D.Esrig
* 1963 Casa inimilor sfărâmate de G.B. Shaw
* 1964 Rinocerii de Eugène Ionesco, regia L.Giurchescu
* 1964 Somnoroasa aventură de T. Mazilu, regia D.Cernescu
* 1965 Troilus şi Cresida de William Shakespeare, regia D.Esrig
* 1966 Capul de răţoi de G.Ciprian, regia D.Esrig
* 1967 Opinia publică de Aurel Baranga, regia A.Baranga
* 1968 Sfântul de Eugen Barbu
* 1968 Nepotul lui Rameau de Denis Diderot, regia D.Esrig
* 1969 Moartea lui Danton de Georg Buchner, regia Liviu Ciulei
* 1972 Un fluture pe lampă de Paul Everac, regia Horea Popescu
* 1973 Trei fraţi gemeni veneţieni de Aldo Matiuzzi Collalto, regia David Esrig
* 1977 Romulus cel Mare de Friedrich Dürrenmatt, regia Sanda Manu

* 1978 Gaiţele de Alexandru Kiriţescu, regia Horea Popescu
* 1979 O scrisoare pierdută de Ion Luca Caragiale, regia Radu Beligan
* 1980 Aşteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, regia Grigore Gonţa
* 1982 Ploşniţa de V. Maiakovski
* 1984 Iubirile de-o viaţă de Platon Pardau
* 1986 Ioneştii de Platon Pardău, regia Grigore Gonţa
* 1990 Cine are nevoie de teatru? de Timberlake Wertenbaker, regia Andrei Şerban
* 1991 Noaptea regilor de William Shakespeare, regia Andrei Şerban
* 1991 Merlin de Tancred Dorst, regia Cătălina Buzoianu
* 1992 Livada de vişini de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban
* 1997 Tehnica raiului de Mihai Ispirescu, regia Dan Micu
* 1997 O noapte furtunoasă de I.L. Caragiale, regia Mihai Măniuţiu
* 1998 Azilul de noapte de Maxim Gorki, regia Ion Cojar
* 1998 Cotletele de Bertrand Blier, regia Gelu Colceag
* 1999 Numele trandafirului adaptare după Umberto Eco, regia Grigore Gonţa
* 2000 Şi mai potoliţi-l pe Eminescu de T.C. Popescu, regia Grigore Gonţa
* 2001 Take, Ianke şi Cadâr de V.I.Popa, regia Grigore Gonţa
* 2003 Ultima oră de Mihail Sebastian, regia Anca Ovanez Doroşenco
* 2006 Dansând pentru zeul păgân de Brian Friel, regia Lynne Parker
* 2006 Incontestabila ipocrizie de Teodor Mazilu, regia Mihai Ionescu

Televiziune

* 1962 Colierul de Guard Peach
* 1962 Teatrul de marionete al Majestăţii Sale de I. Garneatasi şi Radu Nichita
* 1963 Păsările de Aristofan
* 1963 Obiecte găsite de Ştefan Tita
* 1963 Un joc neobişnuit de Friedrich Durrenmatt
* 1964 Popas între drumuri de Eva Dragomir şi Cornel Popa
* 1964 O seară la Gambrinus de Eva Dragomir şi Radu Miron
* 1965 Directorul de teatru de I. Dongorozzi
* 1965 Medeea de Euripide
* 1965 Neînţelegerea de Albert Camus
* 1965 Regele gol de Evgheni Svart
* 1968 ...Escu de Tudor Muşatescu
* 1968 Seara, târziu, în tipografie de Alexandru Mirodan
* 1968 Corupţie la Palatul de Justiţie de Ugo Betti
* 1969 Richard al III-lea de W. Shakespeare

* 1969 Ziariştii de Alexandru Mirodan
* 1970 Woyzeck de Georg Buchner
* 1970 Un nasture sau absolutul de Radu Cosaşu
* 1970 Furtul elefantului alb după Mark Twain
* 1970 Prometeu de Eschil
* 1970 Diavolul şi bunul Dumnezeu de Jean Paul Sartre
* 1970 Neînfricaţii, serial
* 1970 Trei surori de A.P. Cehov
* 1971 Alcesta de Euripide
* 1982 Lumini şi umbre, serial, regia Andrei Blaier, Mihai Constantinescu
* 1984 Eroii n-au vârstă, serial
* 1999 Şarpele după Mircea Eliade, regia Viorel Sergovici
* 2000 Război în bucătarie, regia Marius Barna
* 2007 Gala, serial
* 2008 Inimă de ţigan, telenovelă
* 2009 Regina, telenovela
* 2009 Aniela, telenovela

Discografie

* Cântece de petrecere (2003)
* Cântece de petrecere 2 (2003)
* Romanţe (2004)
* Parol că te iubesc (2006)

Premii şi distincţii

* Titlul de Doctor Honoris Causa oferit de Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografică, 2008
* Premiul pentru întreaga activitate la Festivalul T.I.F., 2006
* Diploma de interpretare acordată de Uniunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România, pentru „Orient Expres", 2004
* Premiul Special UCIN, pentru rolul Prinţ - „Filantropica", 2002
* Actor de onoare al filmului românesc
* Actorul anului 2002 - Revista V.I.P.
* Premiul de excelenţă - UNITER, 1999
* Premiul UCIN; Premiul Troia (Portugalia) pentru „Patul conjugal", 1992
* Premiul UCIN pentru „Casa din vis"
* Premiul ACIN pentru „Figuranţii", „Cuibul de viespi", „Secretul lui Herodot"
* Premiul ACIN pentru „Ilustrate cu flori de câmp", 1975
* Premiul de interpretare la Karlovy Vary pentru rolul Diplomatul - „Prin cenuşa imperiului"
* Premiul ACIN pentru „Explozia", „Felix şi Otilia", „Bariera", „Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte", 1972
* Marele premiu la Paris pentru „Troilus şi Cresida" de William Shakespeare
* Ordinul „Serviciul Credincios" în grad de Mare Ofiţer

Sursa:Wikipedia
Foto:Agerpres

Marturii ale Contemporanilor-Ion Luca Caragiale despre Eminescu

2009-11-07T12:28:00.003+02:00

1852 La 30 ianuarie s-a nascut la Haimanale-Prahova I.L.Caragiale, fiul lui Luca (secretar al Manastirii Margineni) si al Ecaterinei Caragiali. Astazi satul poarta numele marelui dramaturg.
1859-60 Primul an de scoala, la Ploiesti. Deprinde scrisul si cititul de la parintele Marinache si dascalul Haralambie, de la Biserica Sf. Gheorghe. Tatal devine avocat la Ploiesti.
1860-61 Baiatul urmeaza cursurile clasei a II-a la Scoala Domneasca nr. 1 Ploiesti.
1862-64 La aceeasi scoala, îl are ca învatator pe Bazil Dragosescu, despre care pastreaza amintiri frumoase, între care si vizita emotionanta a lui Cuza Voda. Obtine certificatul de absolvire a cursului primar.
1864-67 Frecventeaza Gimnaziul "Sf. Petru si Pavel" Ploiesti.
1868-68 Biografii afirma ca ar fi urmat clasa a V-a liceala la Bucuresti, unde se mutase familia.
1868-70 Urmeaza cursul de mimica si declamatie, tinut la Conservatorul din Bucuresti de Costache Caragiali, unul din unchii sai, autor dramatic si actor.
1870 La 18 ani, este copist la Tribunalul Prahova, dupa dorinta batrânului sau tata, care decedeaza bolnav de idropizie. Dupa înmormântarea tatalui, Ion Luca paraseste aceasta functie si este destituit. Ramâne singurul sustinator al mamei sale Ecaterina si al surorii sale Lenci (cu 3 ani mai tânara).
1871-72 Sufler si copist la Teatrul National din Bucuresti.
1873-75 Începe cariera de gazetar în revista Ghimpele.
1875-76 "Girant responsabil" la ziarul Alegatorul liber.
1876-77 Redactor al Claponului. Cu F. Dam‚ editeaza ziarul Natiunea româna.
1878 Colaboreaza la Timpul, avându-i colegi pe Eminescu si Slavici. Traduce din franceza tragedia în versuri Roma învinsa de Al. Parodi, reprezentata la 21 mai pe scena Teatrului National Bucuresti. Tot în mai, participa pentru prima oara la o întrunire a Societatii Junimea. În toamna T. Maiorescu îl ia la Iasi, pentru a citi piesa O noapte furtunoasa.
1879 La 18 ianuarie - premiera comediei O noapte furtunoasa la Nationalul bucurestean. Face o calatorie la Viena.
1881-83 Este revizor scolar pentru judetele Neamt-Suceava si apoi Arges-Vâlcea.
1884 La 13 noiembrie, premiera capodoperei sale dramatice O scrisoare pierduta. Functionar al Regiei Monopolurilor.
1885 Premiera comediei D-ale carnavalului. Este profesor suplinitor la Liceul "Sf. Gheorghe" din Bucuresti. În Convorbiri literare apare studiul Comediile d-lui Caragiale semnat de Titu Maiorescu. Se naste Mateiu, fiu natural al Mariei Constantinescu, recunoscut de I. L. Caragiale.
1886 "Omul fara noroc" intra în zodia îmbogatirii. Moare în Capitala vara primara a mamei sale, Ecaterina Momolo, batrâna cu avere. Urmeaza un lung proces pentru mostenire, între urmasi.
1887 Tipareste la Sibiu cartea Roma învinsa, tradusa de Caragiale.
1888-89 Director general al teatrelor. Staruintele sale nu sunt apreciate de oficialitati si demisioneaza. Moare mama sa Ecaterina Caragiali (73 ani), din familie ramânând numai el si sora-sa Lenci. La editura Socec, îi apare volumul Teatru. Se casatoreste cu Alexandrina Burelly, fiica arhitectului Gaetano Burelly. Calatorie în Italia.
1890 Premiera dramei Napasta la Nationalul bucurestean.
1891 Apar volumele Teatru si Napasta, învinuite de imoralitate si respinse de la Premiul Academiei.
1892 Întrând în conflict cu junimistii, tine conferinta Gâste si gãsti literare, la Ateneu. Apare volumul Pacat..., O faclie de Paste, Om cu noroc (3 novele).
1893 Scoate prima serie a Moftului român, cu A. Bacalbasa. Se naste al doilea fiu, Luca Ion, viitorul poet. Deschide prima sa berarie, scandalizându-i din nou pe adversari.
1896 Publica volumul Schite usoare. Scoate pentru scurt timp Epoca literara, cu St. O. Iosif (secretar de redactie). Solicita directia Teatrului National din Iasi, dar este refuzat de primarul N. Gane.
1897 Apar volumele sale: Schite si Notite si Fragmente literare.
1899 Este numit registrator la Regia Monopolurilor Statului.
1901 Caragiale este sarbatorit la Ateneul Român cu prilejul împlinirii a 25 de ani de activitate literara. B. Delavrancea si Tache Ionescu îl elogiaza, primind o pana de aur. Apare volumul Momente. La 1 aprilie, îsi pierde slujba de la Regia Monopolurilor si scoate a doua serie din Moftul Român. Este epoca procesului de calomnie intentat lui. Const. Al. Ionescu-Caion, un psihopat care publicase în Revista literara doua articole în care Caragiale era învinuit ca a plagiat piesa Napasta dupa un fictiv autor ungur, Istvan Kemeny.
1902 Prietenul sau Barbu Delavrancea pledeaza stralucit la Procesul Caion pentru Caragiale si gazetarul mincinos este condamnat în lipsa. Pâna la urma Caion a fost achitat. Alta lovitura împotriva lui Caragiale: volumul Momente este respins de comisia de premii a Academiei.
1904 Atacat mereu de adversari, respins de la premiul Academiei, Caragiale nu-si mai gaseste locul la Bucuresti. De aceea, împreuna cu familia face o calatorie în Italia, Franta, Germania. Acum îi revine partea din averea mostenita.
1905 Se stabileste cu cei dragi la Berlin, într-un exil de buna voie. Face proiectul noii comedii Titirica, Sotirescu & Co, dar n-o va termina niciodata. Teatrul îi adusese, personal, numai necazuri.
1907 Pastreaza legaturile cu prietenii din tara, fiindu-i dor de plaiurile natale. Publica pamfletul 1907, din primavara pâna-n toamna. Reface bunele relatii cu Titu Maiorescu, pe care îl învinuise de falsificarea textelor lui Eminescu.
1908 Publica în trei volume, la Editura "Minerva", Opere complete. Desi în ultimii ani de viata s-a stabilit la Berlin, face câteva calatorii în vatra româneasca, inclusiv la Bucuresti.
1909 Apar Kir Ianulea în Viata româneasca.
1910 Publica volumul Schita noua, care cuprinde schite si povestiri scrise în ultimii ani de munca literara.
1912 Împlineste 60 de ani de viata si e tot la Berlin, departe de tara. Presedintele Societatii Scriitorilor Români, Emil Gârleanu, îi propune sarbatorirea la Bucuresti. Dar Caragiale are motive sa refuze aceasta sarbatorire, expediind delicatului sau prieten o telegrama, în stil caragialesc.
La 9 iunie, I. L. Caragiale moare subit la Berlin si, mai apoi, corpul este adus la Bucuresti. Astazi îsi are mormântul la Cimitirul Bellu, nu departe de Eminescu.

I. L. C A R A G I A L E

(Două note, 1892)

…………………………………………………………………………………………

Biblioteci întregi s'au scris despre «Hamlet», şi roatele tipografilor noştri de mii şi sute de ori se învârtesc pe zi şi or să se mai învărtească în pofida lui Eminescu. Liber încăodată oricine să-şi alăture pe o bucată de hârtie numele-i de o zi cu un nume pe veci trainic, cum se aprinde un chibrit în faţa soarelui; liber e oricine să spună despre o operă de artă şi ce ştie şi ce nu, şi dacă o pricepe şi dacă nu, numească-se el Taine, sau fie ilustrul ciubotar al lui Apelles. Pe vârful unui obelisc bătrân se abate câteodată şi un vultur, dar mai ales se strâng totdeauna roiuri de musculiţe să bâzâie pe creasta monumentului înfierbântată de arşiţă. Apele norilor, vânturile vremilor spală şi svântă piatra nobilă de urmele acelor: efemere, şi ea rămâne tot curată ca mai nainte şi pentru mai nainte. De clintit nu o poate clinti decât trăznetul cerului, ura fanatică a sectarilor exaltaţi, ori securea Vandalului imbecil şi rău, sau ignoranţa barbară, care doboară şi sfarmă frumuseţea ceea ca să-şi facă un prag inform la o sărmană colibă.. . Dar astea toate sunt elemente oarbe ale naturii, mişcate de sus fără con-ştiinţă, de jos de o conştiinţă din cale afară obtusă ori smintită... Insă a ciunti cu conştiinţa limpede şi cu sânge rece o operă de artă?... Şi de asta e vorba aici.

Care artist, care amator, care om de bun simţ şi de treabă ar îndrăzni să ia un penel şi să îndrepteze o trăsătură măcar a unui Rafael, să prefacă numai o măsură a lui Beethoven, ori să potrivească coapsa lui Apolon sau şoldul unei Venere, după personala lui judecată şi după pornirea gustului său actual? Lucrarea ce un mare artist ca Eminescu o lasă este, cu toate calităţile şi defectele ei, ceva sfânt, fie că 'n ea se întrupează ceva pipăit, şi pentru o viaţă mai durabilă decât chiar a neamului său întreg, gândiri şi simţiri de veacuri ale acestuia, şi de aceea, fără teamă de exagerare, s'a putut zice că o aşa lucrare este patrimoniul omenirii întregi, nu numai a unui neam.

Şi aşa dar a pune mâna fără sfială pe o asemenea lucrare cu calităţi eterne şi a cuteza s'o potriveşti sau s'o mai ciopleşti, după trecătorul tău gust şi cu competenţa ta discutabilă, discutabilă pentrucă e negativă faţă cu realitatea evidentă şi palpabilă a monumentului ce-l judeci — discutabilă fie ea cât de autorizată în părerea-ţi proprie şi a câtorva clienţi — va să zică a mutila lucrarea de artă pentru restul fără capăt cunoscut al lumii şi vremii, este a te face vinovat de o faptă reprobabilă, este, cu un cuvânt, o profanare... Iar de profanare nu e capabil decât un om fără inimă şi cu spiritul îngust, un om care niciodată nu se poate uita pe sine, care nu poate avea nicio ridicare de suflet pe deasupra egoismului strâmt, nicio emoţie... cum să zic ? impersonală, — ca să întrebuinţez şi eu nişte platitudini platonice scoase de curând iar la modă, — niciun fel de respect chiar când se află în faţa lucrurilor sfinte... fiindcă n'are, fiindcă nu poate avea nimica sfânt pe lume.1)

…………………………………………………………………………………………

Eminescu 2000
Proiect realizat in colaborare cu Centrul National de Studii "Mihai Eminescu" sub egida Ministerului Culturii.

Veterani de razboi inselati de stat

2009-11-04T21:37:00.004+02:00

Dupa ani grei de razboi, multi eroi ramasi in viata in urma celui de-Al Doilea Razboi Mondial primesc pentru fapte de curaj cateva sute de lei, desi au dreptul la un teren stabilit prin lege. Batrani si bolnavi, multi dintre acestia si-au pierdut insa speranta...

In 1994, statul roman a emis o lege speciala pentru veteranii de razboi, si anume dreptul la 500 de metri patrati de teren, intravilan, sau un hectar arabil. Din 2007 lucrurile s-au schimbat insa, cei mai multi dintre acestia fiind pacaliti printr-un alt act normativ, prin care statul a hotarat sa le plateasca doar suma de 1.546 de lei. In opinia autoritatilor, acesti bani, pe care cei maiveterani i-au acceptat din cauza saraciei, echivaleaza cu terenul promis

Astfel, batrani si bolnavi, veteranii decorati se lupta in instante chiar cu statul pe care l-au aparat. Unii dintre acestia nu au mai apucat insa sa se vada improprietariti, relateaza Adevarul.

Este si cazul lui Mihai Roman, din Bucuresti, veteran de razboi la arma Transmisiuni. Eroul nu a apucat sa-si vada terenul deoarece a decedat in timpul procesului, care a inceput in 1998. La acea vreme, Curtea de Apel Bucuresti a recunoscut dreptul acestuia la o suprafata de 500 de metri patrati, intravilan. Veteranul a mers astfel la Consiliul Local al Capitalei, institutia obligata “sa intocmeasca lista cu terenuri disponibile si sa solutioneze cererea reclamantului Roman”.

In august 2009, Prefectura Bucurestiului 'si-a amintit' de acest caz si i-a trimis veteranului, care decedase intre timp, o adresa prin care i se atragea atentia ca nu poate primi decat suma de 1.564 de lei. Fiul veteranului a refuzat oferta statului si a decis sa continue „lupta”.

* Colonelul Ioan Negru, reprezentant al veteranilor din Bucuresti, admite ca oferta statului este “praf in ochi”. In Romania sunt 60.000 de militari care au luptat pe front, potrivit colonelului in rezerva Ioan Negru, reprezentant al Asociatiei Nationale a Veteranilor de Razboi. Astazi, in Bucuresti, mai sunt inregistrati 1.212 veterani. Niciunul nu este posesor al vreunui teren si putini au ales sa dea statul in judecata.

Sursa:9am.ro

Sabia si coroana

2009-11-01T21:11:00.002+02:00

Demult, un mare imparat a vrut sa incerce intelepciunea copilului sau, mostenitorul tronului, si a asezat pe o masa coroana si sabia lui. Chemandu-si fiul, ia cerut sa se gindeasca bine si sa aleaga ce ii este mai de folos in viata. Baiatul a ales sabia.
- De ce tocmai sabia, l-a intrebat regele?
-Pentru ca prin sabie, pot cistiga si pastra coroana.
-Asa este, fiul meu, ai facut o alegere buna. Insa tine minte: la fel este si calea pe care trebuie sa o urmeze fiecare om, fie el rege sau taran de rind: Calea Crucii, a jertfei de sine. Crucea este singura arma pe care o poti folosi in viata, in razboiul de toata vremea, razboiul cu diavolul, cu ispitele, cu neputinta si cu tine insuti. Credinta inseamna lupta. Tu ai sabia prin care poti cuceri si pastra coroana, insa Crucea o avem cu totii si numai prin ea putem primi si pastra Cerul in sufletele noastre. Sa nu uiti asta, fiul meu!
(Leon Magdan, Cele mai frumoase pilde si povestiri crestin-ortodoxe, editura Aramis, Bucuresti, p.39)

Sursa:http://har_adevar.ablog.ro/2007-05-10/pilde-si-povestiri-crestine.html

17 ani de la moartea lui Ion si Doina Aldea Teodorovici

2009-10-29T19:49:00.002+02:00

"Îmi e dor de ei"

Realizatoarea de televiziune din Republica Moldova, Silvia Hodorogea, i-a cunoscut îndeaproape pe Doina şi Ion.

Realizatoarea de televiziune din Republica Moldova, Silvia Hodorogea, i-a cunoscut îndeaproape pe Doina şi Ion.

Silvia Hodorogea simte un mare gol în urma dispariţiei celor doi, o mare pierdere, de parcă i-ar fi dispărut cineva scump din familie. "Este o durere care nu mai trece şi nu simt doar eu asta, ci foarte mulţi oameni."

Realizatoarea spune că Doina şi Ion erau distincţi prin repertoriul extraordinar. "Prin cântecele lor au reaprins în sufletele noastre cele mai sfinte idealuri, credinţa, iubirea. Au fost primii care au cântat imnuri deosebite, au cântat revenirea acasă a grafiei latine, revenirea tricolorului, a limbii române, chiar şi cântecele lor de dragoste erau de o frumuseţe şi de o candoare... Erau trăite, pentru că erau îndrăgostiţi de viaţă, de unul, de altul, de băiatul lor, Cristofor. Erau cântece adevărate precum erau adevăraţi şi ei. Se certau, se adorau. Cântecele lor de dragoste au ceva înălţător."

DESCHIZĂTORI. Doamna Hodorogea spune că cei doi nu îşi dădeau aere de mari vedete, mergeau în turnee prin toate satele, prin toată Moldova. Mergea la Doina şi se puneau la sfat. "Era superstiţioasă. Din cauza invidiei persoanelor din muzica noastră credea că se va dezechilibra. În timpul luptei de pe Nistru au fost şi au cântat în faţa celor care luptau pentru independenţă... Apoi au încercat să răzbată, să se impună şi în România, cu greutate. A fost o lovitură la Mamaia, pentru că interpretarea lor, «Eminescu să ne judece», a fost trecută cu vederea. Visul lor din ultimii ani era să deschidă la Bucureşti Teatrul Unirea. Aveau şi câteva persoane care îi susţineau, dar a rămas un vis. Ei se zbuciumau mereu pe drumuri, Bucureşti – Chişinău, Chişinău – Bucureşti. Ultima revenire acasă a fost cumplită."

AMINTIRI. Cu o săptămână înainte de tragedie, Ion şi cu un prieten de la Băile Herculane au fost în casa familiei Hodorogea. "Ion cânta ultima creaţie a sa, «Noaptea marii beţii», pe versurile poetului Adrian Păunescu. Şi îmi explica unde cântă el, unde cântă Doina... Ridicau sălile în picioare prin cântecele lor." Acum, când nu mai sunt, au festival «Două inimi gemene», iar spectatorii ascultă cântecele lor în picioare. "Melodiile sunt cântate în limba română de interpreţi din mai multe ţări. Mama Doinei, doamna Eugenia Marin, este sufletul acestui festival pe care îl organizează cu sprijinul a mai multor oameni care nu îi uită. Cristofor e foarte talentat, urcă şi el pe scenă. Îşi iubeau băiatul foarte mult, dar aveau prea puţin timp să îi acorde. Mama Doinei a fost o adevărată eroină şi a rămas aşa. Doamna Eugenia Marin s-a ocupat şi de proiectul celor două cărţi care amintesc de Doina şi Ion. Mai multe personalităţi, muzicologi, actori, medici, le-au adus un omagiu. Şi se regăsesc şi cele mai frumoase cântece."

AMĂRĂCIUNE. Muzica lor răsuna foarte rar în ultima vreme din păcate. "Nu e drept ce li s-a întâmplat. N-am mai văzut atâta lume la funeralii, atâtea lacrimi şi flori, iar ei purtaţi prin tot oraşul, iar muzica lor se înălţa spre ceruri. Avem un monument la Chişinău, iar la crucea funerară sunt mereu flori vii, iar cine vine la cimitirul Central trece şi pe acolo. Îmi e tare dor de ei."

Articol aparut în Jurnalul Naţional din data de 20 octombrie 2008

Români, ţinta extremiştilor din Ungaria

2009-10-26T14:19:00.005+02:00

Mai multe familii de români din localitatea de frontieră Battonya au fost ameninţaţi. Omul de afaceri arădean Marin Crişan şi-a găsit vila din Ungaria vandalizată, cu un mesaj de ameninţare lăsat în cutia poştală.
„Tu, român împuţit! Nu ţi-a fost îndeajunsă partea Ardealului? Ai ocupat şi mica noastră bucată de pământ. Noi nu ne vom putea odihni atât timp cât în Carpaţi vor mai trăi români. Semnat: un grup de maghiari“.

Acest mesaj i-a fost destinat lui Marin Crişan, proprietarul unei firme de construcţii şi materiale de construcţii din Arad, care, anul trecut, a investit într-o proprietate din ţara vecină.

Omul de afaceri a fost sunat vineri seară, de către un vecin din Battonya, care i-a spus că are o fereastră spartă. „La început am crezut că e vorba de nişte copii. Nu am putut sta liniştit şi am venit în Ungaria. Am văzut atunci că unul dintre geamurile termopan era spart cu o cărămidă, iar celălalt era lovit, însă rău-făcătorii nu au reuşit să-l spargă“, a povestit Marin Crişan.

Arădeanul s-a speriat în momentul în care a găsit în cutia poştală un bilet de ameninţare. Biletul scris în limba maghiară şi semnat de către un grup de extremişti face referire la Tratatul de la Trianon. Bărbatul a precizat că a avut tot timpul relaţii bune cu vecinii şi cu oamenii din sat şi este surprins de faptul că extremiştii l-au ales ca ţintă.

Alte familii ameninţate

Marin Crişan a luat legătura cu Consulatul României la Szeged, precum şi cu reprezentanţii comunităţii româneşti din Ungaria care i-au promis că vor demara o anchetă.

„Nu sunt primul care păţeşte aşa ceva. Din câte ştiu, în Battonya au mai fost patru familii de români ameninţate de aceste grupuri de extremişti“, a continuat Marin Crişan. Contactat telefonic, viceprimarul oraşului Battonya, Traian Cristea, român de origine, a ţinut să sublinieze faptul că îi este ruşine şi îi pare nespus de rău de cele întâmplate.

„Peste tot în lume există grupuri de extremişti. Îmi pare foarte rău de ceea ce s-a întâmplat. Sunt convins că e vorba de un grup de extremişti şi voi face tot posibilul să aflu cine este vinovat“, a declarat, pentru „Adevărul de Seară“ de Arad, Traian Cristea.

Extrema dreaptă se infiltrează în societate

Jobbik, Mişcarea pentru o Ungarie mai Bună - formaţiune politică cu caracter extremist - care a obţinut, în iunie, la alegerile europarlamentare trei mandate în Parlamentul European, este prezentă în fiecare ungher al societăţii, de la librării şi muzică, până în domeniul sportiv.

Partidul deschide şi alte posibilităţi pentru cei care nu simpatizează neapărat cu organizaţia politică, creând, de exemplu, aşa-numitele asociaţii naţionale, actualmente peste 200 la număr, formate fiecare din patru-cinci persoane.

Membrilor lor li se recomandă să ţină la vedere simbolul asociaţiilor, focul de tabără întretăiat de două săbii, pe maşini, case sau haine, pentru a se recunoaşte între ei. Propaganda partidului se extinde şi în ţările vecine, inclusiv în România, Csanad Szegedi, unul dintre europarlamentarii Jobbik, se pregăteşte să facă un turneu în judeţe din Ardeal.

Formaţiunea este prezentă în societate şi prin sponsorizări şi afaceri: susţine o echipă feminină de handbal, deţine magazinele „Schitia“ în care sunt vândute cărţi de istorie cu caracter extremist sau alte volume de „popularizare“ scrise în acelaşi spirit, inclusiv cărţi pentru copii.

Noua Gardă Ungară

Deşi desfiinţată oficial în urma unei sentinţe judecătoreşti, „Garda Ungară“, înfiinţată de liderul Jobbik, Gabor Vona, îşi continuă activitatea propagandistică şi de recrutare de noi membri, sub numele de „Noua Gardă Ungară“, de curând fiind primiţi încă 600 de persoane.

„Jobbik“ se pregăteşte de guvernare

Imediat după victoria în alegerile pentru Parlamentul European, Gabor Vona, liderul „Jobbik“, a susţinut că, în 2010, partidul său va accede la guvernare, fie în coaliţie cu „Fidesz“ (sugestie respinsă de acesta din urmă), fie singur, idee pe care a repetat-o şi în cuvântarea rostită în august la Gheorgheni la tabăra tinerilor ardeleni. În vederea acestui obiectiv, „Jobbik“ a pregătit un program de guvernare şi un „cabinet în umbră“.

Programul cuprinde o serie de prevederi antieuropene, formaţiunea dorind să modifice condiţiile în care Ungaria a aderat la Uniunea Europeană, mai ales în domeniul agriculturii, unde partidul se pronunţă împotriva achiziţionării de terenuri de către cetăţenii străini. Deşi nu este un partid parlamentar, „Jobbik“ a profitat de o prevedere legislativă potrivit căreia europarlamentarii au dreptul să participe la dezbaterile parlamentare, atât în plen cât şi în comisiile de specialitate.

Europarlamentarul Krisztina Morvai a declarat că toţi cei trei europarlamentari ai partidului vor profita de cele 2,5 de minute care le sunt acordate pentru a-şi expune punctul de vedere şi a-şi face cunoscute priorităţile politice şi economice.

Sursa:www.adevarul.ro

PNL impotriva Bisericii Ortodoxe la Beius – BIHOR

2009-10-24T11:18:00.001+03:00

- Dan Ispas ameninta pe cei ce vor sa construiasca o biserica ortodoxa

De mult PNL si Biserica greco-catolica cocheteaza impotriva ortodoxiei.
In timpul guvernarii Conventiei Democrate dar si in timpul guvernarii cabinetului Tariceanu s-au dat cele mai favorabile legi redobandirii proprietatilor in Ardeal de catre bisericile maghiare si catolice (romano si greco catolice) a padurilor, cladirilor, bisericilor etc., timp in care ierarhii catolici se plang la UE ca in Romania sunt defavorizati politic, economic si sunt supusi "epurarii culturale si religioase". In realitate lucrurile stau tocmai invers.
Unul dintre uneltele prin care PNL si Biserica Greco-Catolica se impun impotriva construirii de biserici ortodoxe este tocmai traseistul politico-religios Dan Ispas din Beius. Acesta sustine propaganda catolica in presa locala (ziarul Crisana) dar si la postul de televiziune "National TV Beius" unde este director. Ambele organe massmedia sunt sub patronajul fratilor Ioan si Viorel Micula membrii marcanti in PNL Bihor.
In cele ce urmeaza va relatam un caz concret prin care, in Beius, unealta PNL-ului se opune fara motiv constructiei unei biserici ortodoxe.
In dupaamiaza zilei de 19 octombrie 2009, in timp ce se turna fundatia unei noi biserici ortodoxe, domnul Ispas se prezinta personal in curtea spitalului vechi din Beius incercand sa interzica muncitorilor sa toarne betonul in fundatie pe motivul ca masinile trec deasupra conductelor de canalizare ce se aflau la un metru sub pamant. Vazand ca muncitorii isi continua treaba, domnul Dan Ispas incearca sa il ameninte pe preotul Andrei Barcas de la spital: "Sti cine sunt eu? Am relatii peste tot. Te dau in presa. Te fac praf. Iti stric imaginea. Pana acum am omorat patru oameni si nimeni nu a avut ce sa imi faca. Tu vei fi al cincilea."
Fiind de fata tatal preotului (varstnic si bolnav) a incercat sa ia apararea fiului sau dar nu a apucat sa spuna prea multe caci viteazul PNL-ist l-a trantit la pamant. Intervenind cetatenii aflati de fata, in apararea mosneagului, domnul Ispas a placat spre poarta spunand: "Va arat eu voua. Va dau in ziar. Va arat eu voua tot lavra".
Domnul Ispas pretexteaza ca opozitia sa se datoreaza faptului ca noua biserica ce se construieste e prea aproape de sectia de contagioase a spitalului. Dar, angajati ai spitalului vechi din Beius, spun ca mai aproape decat biserica in constructie se afla maternitatea. Cu siguranta cine a proiectat sectia de contagioase aproape de maternitate s-a gandit la toate amanuntele necesare. Pana acum aceasta nu a fost nici o problema ci tocmai acum PNL Beius s-a gandit ca nu cumva, chipurile, credinciosii care vin la Biserica sa se imbolnaveasca.
Preotul Andrei Barcas a spus ca il iarta pe "omul important" ce s-a impotrivit constructiei bisericii si isi va continua lucrarile incepute fara a se impiedica de interesele politico-religioase ale celor putini si scandalosi.

Violeta Daraban

Scrisoare catre liceeni de Tudor Chirila

2009-10-19T19:35:00.002+03:00

Noi am pierdut. Dar voi, voi mai aveti o sansa. Noi am fost fericiti ca am descoperit Coca-cola si bananele si am crezut ca daca noi citim, si ei vor citi. Si ca toti vom progresa si tara o sa aiba scapare. Noi ne-am inselat. Unii dintre noi au plecat de aici. Castiga bani acolo si tanjesc dupa orasul asta imputit. Voi insa, voi aveti o sansa. Voi, aveti sansa.

Nu va ganditi la furat. E calea cea mai simpla. Stiu ca ati aflat ca asa te imbogatesti. Daca ai pamant sau daca faci afaceri cu statul. Stiti voi ceva despre tva si cum ai putea sa-l furi, dar nu va e inca foarte clar. Nu asta e drumul. Cu cat se va fura mai mult, cu atat se va construi mai putin, iar copiii copiilor nostri vor mosteni un imperiu de cenusa. Sunteti tineri si totusi habar n-aveti ce inseamna un Bucuresti in care se circula normal. Daca voi habar n-aveti si daca Ei continua sa fure, ganditi-va la copiii nostri. Nu e nici o sansa.

Cititi. Cititi mult. Cititi tot ce va pica in mana. Nu-i mai ascultati doar pe profesori. Cititi orice, fara discernamant. Nimic nu e mai important ca lectura, acum. Apoi, cautati-va intre voi. Vedeti care cititi aceleasi lucruri si inhaitati-va. Numai in haita de oameni destepti o sa reusiti. Unul singur dintre voi va fi mancat. Zece insa, s-ar putea sa reusiti. Ganditi-va de pe acum sa-i inlocuiti. Timpul lor trebuie sa se termine. Trebuie sa-i dominati. Dar nu cu gandul ca veti fura mai mult ca ei. Asta e calea simpla care va va sufoca mostenitorii. Ce-o sa faceti cu milioanele intr-un oras mort? Ce-o sa cumparati, cu banii gramezi? La ce-ti foloseste un Lamborghini cand n-ai o autostrada? De ce sa ai o vila intr-un cartier sufocat de inundatii?

Nu va dusmaniti profesorii. Sunt oameni amarati, din ale caror drame puteti invata. Isi dau priceperea pe un salariu de nimic si va invata carte. Nu va bateti joc de ei. Au muncit, si nu e vina lor ca parintii vostri s-au descurcat mai bine. N-aveti nici un drept sa-i dispretuiti. Nu le sunteti superiori. Banii parintilor vostri nu va reprezinta. Va reprezinta doar ceea ce puteti scoate pe gura. Aveti grija ce scoateti pe gura. Vremea pumnului si a bodiguarzilor a trecut. O sa calatoriti, iar copiii francezi invata carte, englezii la fel. Va confruntati cu o lume care acum e mai deschisa decat oricand. Hotii de la putere nu sunt in stare sa va spuna cine este Delacroix sau Chagall. Nici Duchamp. Nu va pot spune care e influenta lui Schopenhauer in Sarmanul Dionis si nici de ce este Eminescu un romantic intarziat. Foarte putini o sa va spuna cine a pictat Cina cea de taina si de ce Visconti a ales romanul lui Thomas Mann ca sa faca un mare film. Ei vor sti doar sa va invete sa furati. Iar calea asta, mai devreme sau mai tarziu, se va infunda si ne va asfixia copiii.

Nu va mai luati dupa ziare. Nu dau doi bani pe generatia voastra, nu va dati seama? Pentru ei, cu cat sunteti mai prosti, cu atat le va fi mai usor sa va vanda orice cacat. Iar cacatul pe care il veti cumpara va fi obtinut de la prosti, platiti pe masura. Adica prost. Eleva porno este un exemplu. Nu cititi ziarele. Cititi cateva, cele care va informeaza. Nu marsati la orice promotie. Fiti mai selectivi.

Nu fumati iarba si nu va dati in cap cu alcool, cu orice pret. O sa le dati apa la moara incultilor si hotilor de la putere. Le va fi mai simplu sa va catalogheze drept o generatie de distrusi, iar banii destinati salvarii voastre, ii vor fura. E timp si pentru iarba, e timp si pentru tequilla. Acum insa trebuie sa invatati, pentru ca in curand nu va mai fi timp pentru asta, caci veti intra in viata adanc de tot, si e mai rau ca in jungla. Animalele au reguli nescrise. Oamenii au legi scrise.

Nu alergati dupa bani cu orice pret. Banii trebuie sa va fie doar mijloc, nu scop. Scopul vostru trebuie sa fie cunoasterea. Cu cat veti sti mai multe, cu atat veti fi mai inalti. Orice carte citita, orice lectie invatata, se vor aseza sub voi si va vor ridica deasupra celorlalti. Veti domina cu mintea. Nu e nimic mai frumos decat asta. Europa cumpara inteligenta. Romania nu cumpara nimic pentru ca hotii nu construiesc, hotii fura. Nu uitati ca va fura pe voi si asta trebuie sa va opreasca. O sa auziti toata viata de Napoleon si de Nicolae Titulescu, dar sigur copiii vostri nu vor sti cine a fost Emil Boc. Istoria o scriu cei care construiesc.

Sunteti tineri. Nu va ganditi ca sunteti slabi. Puterea voastra sta in curatenie. Sunteti curati, n-au apucat sa va manjeasca, dar daca dintre voi nu se vor ridica luptatorii, o sa va improaste cu noroiul strazilor pe care nu le-au reparat. Fiecare picatura de noroi sunt banii care n-au ajuns pe strada aia. Trebuie sa schimbati asta. Care e calea? Sa cititi. Literatura universala o sa va invete sa deosebiti Binele de Rau. Balzac, Stendhal, Dumas, Dostoievski, Dickens, Tolstoi, Goethe, toti deosebesc Binele de Rau. Din prezentul amaratei asteia de tari nu puteti invata Binele. Binele puteti fi voi. Si cu cat veti fi mai multi buni, cu atat veti sufoca raul. Nu e imposibil. Dati scrisoarea asta mai departe. Deveniti buni, mai buni, cei mai buni si raspanditi-va precum lacustele.

Nu-i invidiati pe oamenii cu bani. Nu va faceti modele din baietii de bani gata, din baietii de oras. Dupa treizeci si noua de ani le va ramane doar o lista lunga de femei. Or trofeele astea sunt trecatoare. Cand imbatranesti si trofeul tau va fi o baba. Dupa asta vine singuratatea. Voi aveti sansa sa lasati ceva in urma voastra. Banii nu sunt Calea. Priviti unde ne-a adus setea de bani.

Nu va resemnati, asta nu duce nicaieri. Capul plecat, sabia il taie. Protestati, luptati, protestati. Cu scop, insa. Nu degeaba, ca altfel se transforma in latrat. Invatati legile. Invatati-va drepturile. Atunci veti sti cand are cineva voie sa va legitimeze. Veti sti cum sa luptati, daca veti sti legile. Apoi o sa vedeti ca legile sunt proaste. Si veti intelege ca trebuie sa le schimbati. Pare greu si cere timp. Dar, Doamne, voi aveti timp si pentru voi nimic nu e greu. Voi nu intelegeti ca SUNTETI SCHIMBAREA? Daca voi lasati tara asta pe mana hotilor, atunci, de-abia copii vostri vor mai avea o sansa! Caci sansa vine o data la o generatie. Noi am pierdut. Cativa dintre noi, si nu suntem putini, va putem ajuta. Noi suntem Fomila si Setila, dar voi sunteti Harap-Alb. Alegeti dintre voi pe adevaratii lideri. Sa-i alegeti si sa nu-i invidiati. Lor le va fi cel mai greu. Vor avea gloria, dar si cosmarul. Vor fi salvatorii vostri, dar se vor pierde pe ei insisi. Liderii trebuie sa fie dintre voi. Si trebuie sa-i cautati de pe acum. Uitati-va unii la altii in fiecare zi si cautati-va capitanii. Altfel veti pieri o data cu noi. Si atunci portile libertatii ne vor fi inchise si EI vor castiga. Cine sunt ei? Stiti foarte bine. Ii vedeti in ziare, in fiecare zi.

Salvati-va! Salvati-ne! Este o singura cale! Lupta cunoasterii!! Si cand veti fi castigat lupta cunoasterii, de-abia atunci veti cunoaste sa luptati cu adevarat!!!

Nu va amagiti cu prezentul... Salvati-va in viitor. Noi am pierdut. Voi? Ce faceti?

Am simtit nevoia sa o postez.Omul asta chiar are dreptate...mare dreptate.Respect pentru tine Tudor Chirila!

... din cugetarile lui Petre Tutea

2009-10-12T20:54:00.001+03:00

1. Se spune că intelectul e dat omului ca să cunoască adevărul. Intelectul e dat omului, după părerea mea, nu ca să cunoască adevărul, ci să primească adevărul.

2. Am avut revelatia că în afară de Dumnezeu nu există adevăr. Mai multe adevăruri, zic eu, raportate la Dumnezeu, este egal cu nici un adevăr. Iar dacă adevărul este unul singur, fiind transcendent în esentă, sediul lui nu e nici în stiintă, nici în filozofie, nici în artă. Si cînd un filozof, un om de stiintă sau un artist sînt religiosi, atunci ei nu se mai disting de o babă murdară pe picioare care se roagă Maicii Domnului.

3. Acum, mai la bătrînete, pot să spun că fără Dumnezeu si fără nemurire nu există adevăr.

4. O babă murdară pe picioare, care stă în fata icoanei Maicii Domnului în biserică, fată de un laureat al premiului Nobel ateu - baba e om, iar laureatul premiului Nobel e dihor. Iar ca ateu, ăsta moare asa, dihor.

5. Eu cînd discut cu un ateu e ca si cum as discuta cu usa. Între un credincios si un necredincios, nu există nici o legătură. ăla e mort, sufleteste mort, iar celălalt e viu si între un viu si un mort nu există nici o legătură. Credinciosul crestin e viu.

6. Ateii si materialistii ne deosebesc de animale prin faptul că nu avem coadă.

7. Ateii s-au născut, dar s-au născut degeaba.

8. Eu nu detest burghezia. Eu m-am lămurit că un om care vrea să fie bogat nu este un păcătos. Spunea odată un preot bătrîn: Circulă o zicală că banul e ochiul dracului. Eu nu-l concep ca ochiul dracului, eu îl concep ca pe o scară dublă. Dacă-l posezi, indiferent în ce cantităti, si te misti în sus binefăcător pe scară, nu mai e ochiul dracului. Iar dacă cobori, atunci te duci cu el în infern, prin vicii, prin lăcomie si prin toate imperfectiile legate de orgoliu si de pofta de stăpîn.

9. Nu pot evita neplăcerile bătrînetii si nu mă pot supăra pe Dumnezeu că m-a tinut pînă aproape la nouăzeci de ani. Însă bătrînii au o supapă foarte înteleaptă: au dreptul la nerusinare. O nerusinare nelimitată. Cînd mă gîndesc la suferintele bătrînetii, îmi dau seama că în natura asta oarbă cel mai mare geniu este geniul mortii. Faptul că murim, de cele mai multe ori la timp, este un semn al dragostei lui Dumnezeu pentru noi.

10. Eu sînt iudeocentric în cultura Europei, căci dacă scoti Biblia din Europa, atunci Shakespeare devine un glumet tragic. Fără Biblie, europenii, chiar si laureatii premiului Nobel, dormeau în crăci. Stiinta si filozofia greacă sînt foarte folositoare, dar nu sînt mîntuitoare. Prima carte mîntuitoare si consolatoare pe continent - suverană - e Biblia.

11. Există o carte a unui savant american care încearcă să motiveze stiintific Biblia. Asta e o prostie. Biblia are nevoie de stiintă cum am eu nevoie de Securitate.

12. Luther, cît e el de eretic si de zevzec, a spus două lucruri extraordinare: că creatia autonomă e o cocotă si că nu există adevăr în afară de Biblie. Mie mi-a trebuit o viată întreagă ca să aflu asta. El nu era asa bătrîn cînd a dibăcit chestia asta, că era călugăr augustin... Mie mi-a trebuit o viată ca să mă conving că în afară de Biblie nu e nici un adevăr.

13. Shakespeare, pe lîngă Biblie, - eu demonstrez asta si la Sorbona - e scriitor din Găesti.

14. În afara slujbelor bisericii, nu există scară către cer. Templul este spatiul sacru, în asa fel încît si vecinătătile devin sacre în prezenta lui.

15. Stii unde poti căpăta definitia omului? - te întreb. În templu. În biserică. Acolo esti comparat cu Dumnezeu, fiindcă exprimi chipul si asemănarea Lui. Dacă Biserica ar dispărea din istorie, istoria n-ar mai avea oameni. Ar dispărea si omul.

16. În biserică afli că existi.

17. Ce pustiu ar fi spatiul dacă n-ar fi punctat de biserici!

18. În afară de cărti nu trăiesc decît dobitoacele si sfintii: unele pentru că n-au ratiune, ceilalti pentru că o au într-o prea mare măsură ca să mai aibă nevoie de mijloace auxiliare de constiintă.

19. Platon are un demiurg care nu e creator, ci doar un meserias de geniu, fiindcă materia îi premerge. Prima idee de creatie reală, au adus-o în istorie crestinii.

20. De creat doar zeul crează, iar omul imită. Eu cînd citesc cuvîntul creatie - literară, muzicală, filozofică - lesin de rîs. Omul nu face altceva decît să reflecte în litere, în muzică sau în filozofie petece de transcendentă.

21. Cum să fie creatura creator? ''Hai tată, să-ti arăt mosia pe care ti-am făcut-o cînd nu eram în viată...'' Păi cum să fie creatura creator?

22. Omul e un animal care se roagă la ceva. Caută un model ideal. Si uneori nimereste, alteori, nu. Cei care au descoperit modelul ideal si succesiunea fenomenului din el sînt crestinii. Crestinismul nu poate fi identificat cu nici un sistem filosofic, monist, dualist, sau pluralist.Crestinismul este pur si simplu. Despre crestinism, Bergson spune că noi îl respirăm. Are materialitatea aerului. Seamănă cu aerul. Noi sîntem crestini fără să vrem. Si cînd sîntem atei sîntem crestini: că respirăm crestinismul cum respirăm aerul.

23. Crestinismul nu e ideologie, că atunci se aseamănă cu marxismul. Religia e expresia unui mister trăit, or ideologia e ceva construit.

24. A fi cresti înseamnă a coborî Absolutul la nivel cotidian. Numai sfintii sînt crestini absoluti. Altminteri, crestinismul, gîndit real, e inaplicabil tocmai pentru că e absolut.

25. Suveran fată de natură, supus Divinitătii, nemuritor si liber prin depăsirea extramundană a conditiei sale - acesta este omul crestin.

26. Nimic nu poate inlocui crestinismul; nici toată cultură antică precrestină. Eu sînt de părere că apogeul Europei nu e la Atena, ci în Evul Mediu, cînd Dumnezeu umbla din casă în casă. Eu definesc strălucirea epocilor istorice în functie de geniul religios al epocii, nu în functie de isprăvi politice.

27. Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.

28. Dacă nu cunosti revelat - prin gratie divină - sau inspirat, nu cunosti nimic. De pildă, povestea cu mărul lui Newton, care a căzut. Nu stiu unde am citit eu stupiditatea asta: ''Il tomba dans une méditation profonde qui l�a conduit jusqu�a la loi de la gravitation universelle''. Si eu spun: dacă Newton gîndea pînă la Judecata de Apoi, nu descoperea nimic! Dar el a fost mult mai întelept. Cînd a fost întrebat cum a descoperit gravitatia, a zis: Am fost inspirat. Păi scrie pe măr, sau scrie undeva în natură '' legea gravitatiei''? Fenomenele lumii interioare si ale lumii exterioare tac. Iar omul autonom si orgolios creds că explorează lumea interioară si exterioară cu jocul lui de ipoteze si că descoperă ceea ce vrea el. El caută; dar eu spun că el caută, nu că află. Sau dacă află, trebuie să fie ca Newton, inspirat.

29. Bergson e mai cuviincios ca Aristotel si zice că democratia e singurul sistem compatibil cu libertatea si demnitatea umană, dar are un viciu incurabil: n-are criterii de selectiune a valorilor. Deci democratia e sistemul social în care face fiecare ce vrea si-n care numărul înlocuieste calitatea... Triumful cantitătii împotriva calitătii. Bergson a fost acuzat în micul dictionar filozofic al lui Stalin că e fascist.

30. Fără să gîndesc în stilul darwinismului social, nu pot să rămîn indiferent la incapacitatea democratiei de a asigura selectiunea naturală a valorilor. Democratii gîndesc corpul social aritmetizat: numără capetele toate si unde e majoritate, hai la putere. Sufragiul turmei! Asta e părerea mea despre democratie.

http://www.sfaturiortodoxe.ro/petretutea.htm

ION COJA este candidatul nostru

2009-09-23T12:02:00.001+03:00

În dorința de a ne face utili societății românești și considerând că alegerile prezidențiale din 22 Noiembrie a.c. sunt hotărîtoare pentru viitorul României, mai mulți români din Țară și din străinătate ne-am constituit în GRUPUL DE SPRIJIN PRO PATRIA pentru candidatura dlui profesor ION COJA la funcția de președinte al României. Deși dl ION COJA și-a anunțat candidatura încă din luna mai, nici o publicație din România sau post de televiziune nu a preluat această informație pentru a o aduce la cunoștința publicului. Mai mult, singura emisiune TV la care dl ION COJA apărea săptămânal a fost desființată în luna august. Știind bine cât de aservită este mass media din România unor cercuri politice anti-românești, blocajul mediatic exercitat în jurul dlui ION COJA devine pentru noi o confirmare a convingerii noastre că dintre toți candidații anunțați numai ION COJA poate să pună capăt politicii de subminare a intereselor naționale românești, politică pe care au susținut-o cu totală dăruire toate guvernele și toți președinții post-decembriști ai României.
Îi invităm pe românii care doresc binele Neamului și al Țării să se intereseze asupra persoanei dlui ION COJA și a celorlalți candidați, să compare, să chibzuiască și să acționeze în consecință, adică să se prezinte la vot și să voteze în cunoștință de cauză pentru candidatul care le satisface cel mai mult exigențele și speranțele.
După 20 de ani de așteptare și dezamăgire, noi credem că a apărut candidatul care prin prestația sa de până acum ne dă voie să spunem că în sfârșit avem pe cine vota ca să ne reprezinte cu demnitate și eficiență în fruntea Țării.
Cercetați site-ul www.ioncoja.ro, mergeți și pe site-ul celorlalți candidați, informați-vă cât mai cuprinzător și procedați în consecință. Veți constata că toți contracandidații dlui ION COJA evită să ne spună ce vrem noi să știm despre viitorul președinte. Evită să vorbească despre părinții lor, despre familie, despre ideile pentru care au intrat în arena politică. Singur ION COJA nu are nimic de ascuns. Pe site-ul amintit puteți intra în legătură cu candidatul Dumneavoastră, să-i puneți orice întrebare lămuritoare pentru a putea aprecia corect la ce ne putem aștepta din partea candidatului nostru.

În numele colegilor din GRUPUL DE SPRIJIN PRO PATRIA
Prof Marcel Petrișor

București, 18 septembrie 2009
Sursa:http://lupta-ns.blogspot.com

... motive pentru a merge la vot!

2009-09-21T19:28:00.005+03:00

Perioada post-comunista se pare ca a fost una nefericita, sau cel putin neasteptata pentru unii dintre noi, si asta datorita claselor politice si a "nomenclaturii democratice" de dupa "epoca de aur".Pentru acest lucru haideti sa nu fim indiferenti si sa facem un "jogging" pana la sectiile de votare, daca dorim sa se schimbe situatia.Daca nu, ramanem acasa, dar din acel moment nu putem fi contestatari decizilor viitoarei clase politice si ai presedintelui ce va urma.Nu votezi, nu comentezi...
In memoria acelora care au murit pentru tara la revolutie, in memoria acelora care ne-au acordat dreptul la libera alegere, in memoria eroilor care s-au jertfit pentru neamul nostru, putem sa le multumim doar prin simplul fapt ca mergem la vot.
Nu ganditi ca prin absenta voastra la vot veti pedepsi clasa politica din Romania.Nu fiti iresponsabili din punct de vedere civic!Romania are nevoie de voi!

Mihai Ghimpu: Vreau sa-mi cer scuze cetatenilor Romaniei pentru politica de vize. A fost o rusine pentru noi

2009-09-19T14:14:00.003+03:00

Presedintele interimar al Republicii Moldova, Mihai Ghimpu, a cerut scuze cetatenilor romani pentru obligativitatea vizelor impuse de predecesorul sau in primavara acestui an, relateaza, din Chisinau, postul de radio Europa Libera. "Doresc sa imi cer scuze prin intermediul postului de radio Europa Libera de la cetatenii romani" pentru politica de vize, care "a fost o rusine pentru noi", a declarat Ghimpu vineri, la o zi dupa ce a semnat decretul prin care a eliminat obligativitatea vizelor pentru cetatenii romani care doresc sa circule in Republica Moldova. Ghimpu a fost desemnat presedinte interimar al tarii in urma castigarii alegerilor parlamentare din 29 iulie de catre coalitia pro-europeana. El a recunoscut ca este un "unionist", adica este convins ca moldovenii si romanii ar trebui sa formeze o singura natiune, insa a promis sa nu incerce reunificarea Republicii Moldova cu Romania si nici sa nu depuna candidatura pentru aderarea la NATO. De asemenea, el s-a pronuntat in favoarea unor relatii bune cu Rusia, insa a insistat ca Moscova sa-si retraga trupele din regiunea separatista Transnistria, precizeaza Europa Libera.

Sursa:Ziua Online

R.I.P-Nicu Constantin

2009-09-15T19:33:00.003+03:00

Nicu Constantin a murit, marti, la 70 de ani, potrivit RealitateaTv, care citeaza surse din Spitalul Militar. Maestrul a facut o criza neurologica in jurul orei 14.00, iar la ora 16.45 a decedat. "Actorul a suferit un prim stop cardio-respirator in jurul orei 14.00, s-a reusit resuscitarea, insa, dupa mai putin de doua ore, a suferit un alt puseu, iar manevrele de resuscitare s-au incheiat dupa aproape o ora, fara nici un rezultat, din pacate", a precizat directorul Spitalului Militar din Capitala, Ioan Sarbu.
De altfel, Nicu Constantin si-a serbat cei 70 de ani in acest spital, la sfarsitul lunii iulie. Vedeta Teatrului de Revista "Constantin Tanase" din Bucuresti, Nicu Constantin fusese internat, in luna mai, la Sectia de Terapie intensiva a unitatii medicale amintite, acuzand probleme pulmonare.
Actorul a jucat in peste 9.000 de spectacole la Teatrul Constantin Tanase, al carui angajat a fost intre anii 1979-1982. A jucat, de asemenea, pe scena Teatrului National de Opereta intre anii 1979-1982. S-a facut remarcat in peste 28 de filme de scurt si lung metraj, printre care Ministerul comediei, Secretul lui Bachus, Alo, aterizeaza strabunica! sau Impuscaturi pe portativ.

Nascut in iulie 1939, la Eforie Sud, Nicu Constantin este autorul cartii autobiografice "Ochelarii miraculosi".
In 2005, la Gala Uniter, actorul a primit premiul special pentru teatru de revista, iar in 2006, premiul Uniter pentru intreaga activitate. De asemenea, a fost decorat cu Ordinul Cultural, clasa I.
Mandita Constantin: La 70 de ani avem praguri. Dumnezeu va decide! In luna mai, sotia maestrului, Mandita Constantin, invitata la emisunea Happy Hour de la Pro TV, povestea de ce a fost internat in spital. "Sotul meu este un fidel al Spitalului Militar din Capitala. Am insistat sa mearga la spital pentru ca respira mai greu. El nu are temperatura, indiferent de boala. La spital am descoperit ca are bronhopenumonie. Este pe tratament cu antibiotice de toate felurile. M-am speriat pentru ca respira greu", a povestit sotia actorului Nicu Constantin, care petrece tot timpul in spital alaturi de maestru. Ea a povestit ca actorul a mai fost internat in Spitalul Militar anul trecut. "In iarna am cazut eu si el venea continuu la spital. Acum, intrebat de medici ce a patit, el a spus ca <>", a adaugat Mandita Constantin, precizand ca sunt impreuna de 25 de ani, ea fiind cea de-a doua sotie. "Este bine, va fi bine. La 70 de ani avem praguri. Dumnezeu va decide. Pe scena va urca mai putin. Ar vrea sa se odihneasca, sa vina generatia din spate, Marius Rizea si Buza. Am vrea sa ii linistim pe prieteni. Este bine si multumim tuturor angajatilor spitalului, care sunt extraordinari", a mai spus sotia maestrului, care dupa ce a participat la emisiune a plecat grabita spre spital, unde si-a lasat sotul cu o nepoata. Comandantul Spitalului Militar, generalul Ioan Sarbu, declara, atunci, ca actorul Nicu Constantin a depasit momentul medical critic, si-a revenit, a fost detubat si respira fara aparate, dar ramane sub tratament in Clinica de Anestezie Terapie Intensiva de la Spitalul Militar din Capitala. Nicu Constantin a fost internat in stare critica la ATI, pe 11 mai.
Arsinel: A murit un actor unic prin calitatile sale "Starea de sanatate a actorului era foarte grava, nu ii mai functionau plamanii, i se facea respiratie artificiala", a declarat actorul Alexandru Arsinel, in direct la RealitateaTv. "Dumnezeu sa-l odihneasca! Este o pierdere, sa spunem ca 70 de ani a trait, a jucat, dar sunt oameni care mai pot sa traiasca, sa joace, sa fie valorosi si dupa aceasa varsta", a afirmat si actorul Mircea Albulescu. "Vestea m-a cutremurat, de aproape un an nu l-am vazut, regret nespus ca ne despartim de inca un prieten, randurile noastre sunt tot mai bombardate de aceste disparitii. Imi doresc ca Nicu Constantin sa-si gaseasca compartimentul in care sa fie fericit. Sa fii odihnit, Nicu Constantin", a spus Ileana Stana Ionescu.
Florina Cercel: Cred ca are si acum, acolo, un zambet... 'Dumnezeule, nu mai vreau astfel de vesti. Dumnezeu sa il odihneasca, sa il primeasca acolo alaturi de ceilalti colegi, care s-au dus toti prea devreme, indiferent de varsta. Ma doare fiecare coleg care dispare. L-am cunoscut, era un vesel - trist, asa cum sunt artistii de isprava. Cred ca are si acum, acolo, un zambet', a marturisit actrita Florina Cercel, pentru Agerpres. 'Un talent cu totul deosebit pentru scena Teatrului de Revista, un om cu mult har. De atatea ori, anul acesta, a trebuit sa vorbim despre cei care au plecat dintre noi. Parca prea repede si prea multi au plecat dintre noi. Se subtiaza firul', a spus indragita actrita. Si actrita Maia Morgenstern deplange moartea actorului. 'Pe maestrul Nicu Constantin l-am cunoscut ca pe un om extrem de serios in legatura cu profesiunea domniei sale. Isi privea meseria cu drag, cu respect', spune Maia Morgenstern.

ZIUA ONLINE

14 septembrie 1940: Masascrul de la Ip. 157 de români ucişi cu bestialitate

2009-09-14T13:02:00.002+03:00

“O viata intreaga am fost obsedat de sentimentul singuratatii, dar acum sunt cu adevarat coplesit de acest sentiment. Am ramas singurul supravietuitor al Odiosului Masacru de la Ip, a carui inima inca mai bate.Pe retina mintii mele nu s-a sters niciodata culoarea sangelui tasnit in urma glontului tras asupra unor oameni nevinovati. In urechi simt golul amar lasat de bubuitul armelor in miez de noapte… Inca mai traiesc pentru ca sunt in masura sa rostesc cuvantul Ip. Va iert pe toti, pentru toate!” (Gavril Butcovan, singurul supravietuitor al masacrului aflat in viata)

Masacrul din Ip se înscrie în seria masacrelor antiromâneşti desfăşurate pe teritoriul Transilvaniei de Nord în toamna anului 1940. În noaptea de 13 spre 14 septembrie 1940 trupe maghiare ce făceau parte din armata de ocupaţie cantonată în oraşul Şimleul Silvaniei, împreună cu localnici maghiari şi cu membri ai organizaţiei Straja naţiunii (”Nemzetőrség”) au ucis cu bestialitate 157 de localnici români.

Premisele acestei atrocităţi

După Dictatul de la Viena din 30 august 1940, NV Transilvaniei intră sub ocupaţie maghiară. Teritoriul ocupat de horthyşti în timpul celui de-al doilea război mondial a rămas în istorie sub numele de Transilvania de Nord şi cuprindea nord-vestul regiunii cu acelaşi nume precum şi ţinuturile secuieşti. Un număr de 8 judeţe din totalul de 23 câte număra Transilvania în perioada interbelică au fost înstrăinate în întregime, iar alte 3 au fost spintecate în două. Astfel, judeţul Sălaj este şi el alipit Ungariei, iar la data de 8 septembrie 1940 Armata a II-a intră în oraşul Zalău. Imediat după ocuparea teritoriul transilvănean, a început seria masacrelor împotriva populaţiei civile româneşti. Cel mai afectat de teroarea horthystă a fost Sălajul, unde au fost masacraţi 477 de români.

Cea mai mare şi mai îngrozitoare atrocitate comisă de armata ungară în complicitate cu etnicii maghiari locali, unde au căzut cele mai numeroase victime nevinovate -157 de morţi- cu ocazia ocupării Ardealului, este cea de la Ip, localitate din judeţul Sălaj, aflată la 45 km de oraşul Zalău. Modul în care s-a desfăşurat acest masacru a fost stabilit de către instanţa Tribunalului Poporului din Cluj la 13 martie 1946.

Desfăşurarea masacrului

Sub pretextul răzbunării celor doi militari unguri morţi într-o explozie în comuna Ip la 7 septembrie 1940, cu ocazia trecerii trupelor prin localitate, locotenentul Vasvári Zoltán din armata horthystă părăseşte în ziua de 13 septembrie 1940 localitatea Nuşfalău unde se afla cantonat, îndreptându-se cu compania sa spre comuna Ip. Motivarea uciderii celor 157 de localnici este una fictivă, explozia producându-se din cauza unui defect de ambalaj al muniţiei, dovadă fiind faptul că cei patru români arestaţi au fost eliberaţi după aproximativ o lună.

În noaptea de 13 spre 14 septembrie, în jurul orei 11 noaptea, locotenentul Vasvári Zoltán ajunge în Ip. Imediat acesta împreună cu membrii gărzii naţionale din comună s-au dus pe la casele mai multor locuitori trezindu-i din somn şi împuşcându-i. Au fost ucişi în acest mod 18 români. Crimele au fost comise înainte de miezul nopţii. Întors la sediul gărzii naţionale din Ip, Vasvári Zoltán dă indicaţii membrilor să pregătească 10 căruţe şi mai mulţi oameni pentru dimineaţă în scopul îngropării victimelor ucise până atunci. Locotenentul părăseşte apoi postul. Imediat după se aude o rafală de mitralieră trasă din sat, iar Vasvári se întoarce la sediul gărzii naţionale pretextând că sătenii români i-au atacat compania. Furios se adresează oamenilor din corpul de strajă local, spunând că va incendia comuna. Unul dintre comandanţi a încercat să-l oprească răspunzându-i că aşezarea este compusă în proporţie de 70% din maghiari. Vasvári a simulat în continuare că va da foc numai caselor româneşti, dar acelaşi comandant a protestat spunând că nici acest lucru nu este posibil întrucât gospodăriile românilor sunt răsfirate printre cele ale ungurilor. Atunci Vasvári Zoltán a cerut să i se dea oameni din garda locală care să arate soldaţilor lui caselor româneşti, pentru a-i împuşca pe vlahi. De data această ordinul i-a fost acceptat.

S-au format 6 echipe de soldaţi în frunte cu câte un om din garda locală, drept călăuză. Astfel alcătuite au pornit fiecare pe străzile comunei:

* Echipa I a acţionat pe drumul ce duce spre localitatea Suplacu de Barcău. Toţi românii din această zonă care au fost găsiţi acasă au fost împuşcaţi. Şi-au găsit moartea 62 de oameni.
* Echipa a II-a a acţionat în zona bisericii şi a cimitirului din Ip. După indicaţiile date soldaţilor de către calăuza Csepei Sigismund au fost împuşcaţi 21 de locuitori.
* Echipa a III-a a mers pe drumul ce duce spre comuna Camăr. Au fost omorâţi 13 români.
* Echipa a IV-a a acţionat pe drumul către satul Zăuan, unde au fost împuşcaţi 9 locuitori.
* Echipa a V-a a mers în zona de pe malul pârâul Barcău, fiind omorâţi 36 de români.
* Echipa a VI-a trebuia să acţioneze în aceeaşi zonă cu echipa a V-a, însă locuitorul Osz Andrei, ce era folosit drept călăuză, dându-şi seama de gravitatea faptelor lor a declarat că el nu cunoaşte casele românilor, deoarece venise de puţin timp în comună. Astfel, ultimele două echipe au fost nevoite să meargă împreună.

În tot acest timp, populaţia română a fost supusă unor torturi, printre care smulgerea unghiilor, ruperea oaselor cu bâte şi paturi de armă. Mai mulţi copii au fost sfârtecaţi cu baionetele. Tortura a fost urmată de uciderea oamenilor, jefuirea cadavrelor, a caselor şi a bisericii.

A doua zi dimineaţa, din ordinul locotenentului Vasvári, mai mulţi localnici au fost puşi să sape o groapă în cimitiriul satului, iar alţi săteni au fost scoşi cu căruţele şi au mers din casă în casă pentru a ridica şi transporta cadavrele la groapa comună.

Mărturia unui supravieţuitor

La 68 de ani de la Dictatul de la Viena şi masacrul din Ip, singurul supravieţuitor rămas încă în viaţă, Gavril Butcovan a acordat un interviu ziarului Gardianul, povestind drama familiei sale din noaptea de 13/14 septembrie 1940. Acesta mărturisea în articolul apărut în data de 2 septembrie 2008:
„În zorii zilei de 14 septembrie 1940, am fost trezit de zgomotul asurzitor al focurilor de armă ce răzbăteau dinspre casele vecinilor noştri. Era în jur de ora 5, încă era întuneric şi m-a cuprins o frică ce nu o pot descrie în cuvinte. Aveam doar 16 ani. În familie eram de toţi 10 suflete, printre care 8 copii. Locuinţa era compusă din două încăperi. Eu, părinţii şi alţi 5 fraţi dormeam într-o cameră, iar în camera mică, ceilalţi doi frăţiori. L-am trezit pe tata, Mihai Butcovan şi i-am spus că sunt împuşcaţi românii. Tata nu putea vorbi de emoţie, pentru că bănuia ce ne aşteaptă, focurile de armă înteţindu-se cu fiecare minut ce trecea. S-a uitat pe geam să vadă ce se întâmplă pe uliţă, spunându-ne apoi că vede oameni care se plimbă agitaţi. Pentru o clipă mi-am aruncat şi eu ochii pe fereastră. Strada era plină de militari horthyşti şi consăteni maghiari, deveniţi părtaşi la masacru. Mama i-a zis tatii să meargă să deschidă uşa, ca să nu bată soldaţii în poartă aşa cum au făcut la vecini. Pe când tata a vrut să deschidă uşa, soldaţii erau deja în curtea noastră. Unul dintre criminalii horthyşti s-a răstit la el, spunându-i să iasă afară din casă. La câteva secunde am auzit cinci bubuituri de armă. Atunci am ştiut că l-au împuşcat pe tata. Imediat au năvălit în casă trei soldaţi, îndreptând puştile spre noi. Ne-au spus răstit în ungureşte, să ieşim afară. Mama i-a întrebat, arătând spre leagănul unde se afla sora mea cea mică, ce va întâmplă cu fetiţa, la care i-au răspuns ca o crească ei. Când am ieşit l-am văzut pe tata, care zăcea cu faţa în jos lângă peretele casei. M-am îndreptat înspre el, moment în care asasinii horthyşti au tras în mine. Cuprins de groază m-am prăbuşit lângă corpul neînsufleţit al părintelui meu. Mi-am dat seama că sunt în viaţă, simţind o arsură puternică. Inima îmi bătea tare pentru că în momentele următoare am văzut cum criminali i-au executat pe fraţii mei. În faţa casei, la câţiva metri de mine, au ucis-o pe sora-mea, Maria, de 18 ani, care a fost împuşcată în piept cu cartuşe dum-dum. Fratele Mihai, de 8 ani, a fost împuşcat în burtă, iar surioara Ana, de 5 ani, care, disperată, striga <>, a fost secerată de gloanţele criminalilor. Fratele Viorel, de 11 ani, a vrut să fugă spre grădină, însă soldatul care-l urmărea l-a împuşcat în cap. Pe surioara Paulina, de doar 11 luni, au sfârtecat-o cu baionetele în leagăn. Asupra mamei au tras, rânind-o, însă a apucat să se ascundă sub o căruţă. Cred şi astăzi că şansa mea a fost aceea că nu m-am ridicat de lângă tata şi am stat culcat cu faţă la pământ, în timp ce călăii erau preocupaţi cu uciderea celorlalţi membri ai familiei. Pe lângă mine şi mama au mai scăpat cei doi fraţi ai mei, Ioan, de 12 ani, şi Floarea, de 6 ani, care au dormit în camera mică, unde criminalii nu au mai căutat. Bănuiesc că în sinea lor credeau că au ucis întreaga familie după ce au tras în 7 persoane şi au străpuns-o cu baioneta pe Paulina.”

Gavril Butcovan aminteşte şi de celelalte crime comise în noaptea masacrului:

„Doresc să vă mai spun că cruzimea cu care a fost comis acest genocid întrece orice închipuire. Bătăile şi schingiuirile au început înainte de masacru cu 3-4 zile. Unii români au fost bătuţi până ce şi-au dat duhul. Lui Dumitru Sarca i-au tăiat mâinile, lui Dumitru Chiş i-au scos ochii, iar lui Pavel Sarca i-au smuls unghiile de la mâini. Nu pot să uit nici drama prin care a trecut Gheorghe Leonte şi soţia acestuia, care era în durerile facerii. Bărbatul a plecat după moaşă, dar pe drum a avut ghinionul să se întâlnească cu echipa criminală. Aceştia, sub ameninţarea armelor, l-au întors din drum, iar odată ajunşi în curtea casei l-au împuşcat. Soţiei i-au scos copilul din burtă cu baionetă. O altă tragedie s-a petrecut la cimitir cu Maria Sarca, de 40 de ani şi Maria Olla, de 15 ani. Cu toate că nu erau încă moarte au fost aruncate în groapa comună şi îngropate de vii. în acea zi de 14 septembrie 1940, orice român întâlnit pe stradă sau găsit acasă a fost împuşcat.”

Supravieţuitorul îşi încheie povestea facând o remarcă cu privire la implicarea localnicilor maghiari la această atrocitate:
„Trebuie să vă mărturisesc adevărul până la capăt. Nu toţi consătenii mei au pactizat cu criminalii horthyşti. Au fost şi maghiari care au sărit în apărarea familiilor de români, punându-şi prin acest gest viaţa în pericol. Astfel au fost salvaţi din mâna ucigaşă a horthyştilor cel puţin 3 familii de români. Cu siguranţă, dacă acţiunea criminală ar fi avut loc ziua, ar fi fost mult mai mulţi care ar fi sărit în ajutorul nostru, al românilor, şi în mod sigur numărul celor ucişi era mult mai mic.”

În memoria victimelor

După 1990, în comuna Ip a fost ridicat un monument în memoria victimelor pogromului horthyst, iar Armata Română a realizat un film pentru Televiziunea Română. În anul 1995, Ip a fost declarat comună martir. În fiecare an, sătenii îi comemorează pe cei ucişi în masacru la monumentul din localitate dedicat acestora.

Sursa:http://www.napocanews.ro/2009/09/14-septembrie-1940-masascrul-de-la-ip-157-de-romani-ucisi-cu-bestialitate.html

Cenaclul Flacara: Stefan Hrusca - Ruga pentru parinti

2009-08-13T12:19:00.001+03:00

Tot uniti ramanem...

2009-07-30T16:31:00.003+03:00

Istorie, traditie si iubire
Lupta, eroism si curaj
Toate-acestea sunt doar o amintire?
Sau sunt si-n acest ceas?

Ei nu stiu ce-nseamna foamea,
Dar au grad de "capitan",
Schingiuind ca brutele, onoarea,
Onoarea, unui singur neam.

N.D Brasov-Ziua Imnului National

2009-07-30T13:24:00.007+03:00

Membrii organizatie non-guvernamentale Noua Dreapta din Brasov s-au adunat ieri pentru a sarbatori Ziua Imnului.Acestia au impartit trecatorilor brasoveni Cd-uri cu imnul national in mai multe versiuni.Vedeti si voi ce a iesit.

29.07.2009-Ziua Imnului National-Brasov

2009-07-29T10:39:00.008+03:00

Wiskey Lullaby

2009-06-12T13:22:00.000+03:00

Tupeu de bozgor!

2009-06-05T13:55:00.004+03:00

POLITIA ROMANA a asistat impasibila la acte de extremism maghiar anti-romanesc realizate la Cluj de HVIM cu un pastor reformat in frunte VIDEO/FOTO

Iredentism în cimitir, la 89 de ani de la Tratatul de la Trianon

Aproximativ 15 membri ai grupării extremiste “Miş car ea Tinerilor din cele 64 de Comitate (HVIM)” s-a adunat joi 4 iunie în cimitirul Crişan din car tierul Gruia, pentru a comemora 89 de ani de la semnarea Tratatului de la Trianon, tratat prin care se hotăra realipirea Transilvaniei la România.
Tinerii, care nu păreau să fi ajuns la vârsta majoratului, erau îmbrăcaţi cu tricori cu harta Ungariei Mari, cu sigla formaţiei Karpatia sau cu simbolul organizaţiei HVIM. Aceştia, conduşi de preotul reformat Szollosi Janos, au ţinut o slujbă pentru soldaţii maghiari căzuţi în primul război mondial, au recitat poezii şi au reafirmat faptul că Transilvania este “pământul maghiarilor şi numai al maghiarilor”.
Liderul local al HVIM, Ferencz Pop, a declarat pentru NapocaNews faptul că semnarea Tratatului de la Trianon a fost o zi neagră pentru poporul maghiar şi că ar fi preferat ca Transilvania, cu milioanele ei de români majoritari, să rămână în componenţa Ungariei. Un alt participant la comemorare, originar din Gherla, a declarat fap tul că este membru al grupării KVSC din galeria CFR Cluj şi că, chiar dacă nu este reprezentativ pentru gruparea de suporteri, sunt “foarte mulţi” care îi împărtăşesc ideile în rândul suporterilor feroviari.La exact 17 şi 32 de minute, ora semnării tratatului în urmă cu 89 de ani, clopotele bisericii reformate au fost trase şi pastorul Szollosi a tinuţ o scurtă slujbă. I-au urmat recitări de poezii de către o tânără membră a grupării HVIM, după c are s-au depus două coroane de flori la obeliscul ridicat în memoria ostaşilor maghiari căzuţi în război.
Cu toate că evenimentul era unul comemorativ, un cor adus de pastorul reformat a intonat imnul de stat al Ungariei, lucru care contravine Hotătârii de Guvern nr. 1157 din 2001, care stipulează faptul că “Imnul national al altor state se intoneaza numai cu prilejul vizitelor, festivitatilor si ceremoniilor oficiale cu caracter international, impreuna cu imnul national al Romaniei, inaintea acestuia.”
La manifestare au fost prezenţi şi aproximativ 10 jandar mi în uniformă şi în civil care aveau doar rolul de a “păstra ordinea”, nedorind să ia măsuri în cazul încălcării legii menţionate mai sus, chiar dacă au fost sesizaţi în repetate rânduri de către cei prezenţi la manifestare.
Aproximativ 20 de membri ai Noii Drepte au fost de ase menea prezenţi la eveniment, preferând să stea deoparte şi să le facă poze mult-mai-tinerilor maghiari. Forţele de ordine au rămas în priză pe tot parcursul manifestării, de frica izbucnirii unui conflict violent între cele două grupuri.

George Bara

Comisar Rus Herdea Ioan, demisia!

În atenţia comisarului şef Rus Herdea Ioan

Ieri am fost părtaş la dispariţia ultimelor momente de demnitate ale poliţiei municipiului Cluj-Napoca. Poliţia română, singurul garant al ordinii publice şi al respectării legilor din România, a întors definitiv spatele scopului ei primar şi a preferat să se bălăcarească la unison cu o mână de iredentişti maghiar minori, care au încălcat în mod repetat legea, sub privirile impotente ale agenţilor de poliţie.
Joi, de la ora 17:30, în cimitirul Crişan din cartierul G ruia, a avut loc comemorarea semnării tratatului d e la Trianon, acţiune organizată de pastorul reformat Szollosi Janos şi de Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate reprezentată de liderul local Ferencz Pop. Pe parcursul acestui eveniment au avut loc mai multe încălcări ale legii, printre care amintim: declaraţii cu caracter şovin şi revizionist ale participanţilor, arborarea steagului Ungariei (fără a fi un eveniment oficial şi fără a fi arborat şi cel al României) şi intonarea imnului Ungariei (fără a fi un eveniment oficial şi fără a fi intonat imnul de stat al României înainte). Vă lasăm pe dvs. să identificaţi exact hotărârile de guvern şi ordonanţele care au fost încălcate. Aceste lucruri au fost filmate de echipajele Jandarmeriei prezente la faţa locului, de reprezentanţii presei, dar şi de agenţii de poliţie în civil. De asemenea, aceste încălcări ale legii au fost sesizate agenţilor prezenţi la faţa locului şi s-a efectuat chiar şi un apel telefonic la 112 pentru a ra porta aceste infracţiuni.
Cu toate acestea, agenţii de poliţie au preferat să dea din umeri şi să se închidă în maşină. Restul echipajelor prezente în zonă au preferat să se plimbe pe străzile adiacente, neluând parte la nişte infracţiuni sancţionabile de lege, care aveau loc “live”. Nici răspunsul dispecerilor de la 112 nu a fost satisfăcător, mulţumindu-se să paseze apelul între ei şi într-un final să se scuze, spunând că nu au ce face.
Coroborat cu evenimentele care au avut loc în Cluj-Napoca în ultimele luni: jafuri nerezolvate, tâlhării în centrul oraşului ale căror făptaşi nu au fost prinşi, dar şi recenta tolerare a încălcării legilor României, putem spune că actuala conducere a Inspectoratului Municipal de Poliţie al Cluj-Napoca nu face cinste unei instituţii cu tradiţie, unei instituţii vitale pentru buna funcţionare a statului român, cum este Poliţia Română.
În concluzie, în calitate de redactor-şef al unei publicaţii clujene, vă ce în mod public demisia de onoare. Vă anunţ, cu această ocazie, că vom escalada problema la Ministerul de Interne şi chiar la premierul României. Nu acceptăm un “drept la repl ică” sau scuze, ci demisia, singurul lucru care va duce la reabilitarea onoarei Poliţiei Municipiului Cluj-Napoca.
Cu stima,
George Bara

INSTITUTIA PREFECTULUI JUDETULUI CLUJ
In atentia
Domnului Prefect Florin Vasile STAMATIAN
Sediul: B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 58, Cluj Napoca

Obiect: sesizare privind incalcarea prevederilor H.G. nr. 1157/2001 pentru aprobarea Normelor privind arborarea drapelului Romaniei, intonarea imnului national si folosirea sigiliilor cu stema Romaniei de catre organizatorii comemorarii semnarii tratatului de la Trianon desfasurata in cimitirul Crisan din Cartierul Gruia in data de 04 iunie 2009

Stimate domnule Prefect,

In baza articolului 51 din Constituia Romaniei si in baza Legii nr. 233/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 27/2002 privind reglementarea activitatii de solutionare a petitiilor (publicata in Monitorul Oficial nr. 296 din 30 aprilie 2002) va inaintez prezenta petitie

In fapt,

Publicatia on-line Napocanews a adus la cunostinta opiniei publice, prin vocea redactorului sef domnul George Bara, dovezi indubitabile asupra faptului ca ieri, 4 iunie 2009, pastorul reformat Szollosi Janos si asociatia Miscarea Tinerilor din cele 64 de Comitate reprezentata de liderul local Ferencz Pop au organizat o comemorare a semnarii tratatului de la Trianon in cimitirul Crisan din cartierul clujean Gruia prilej cu care au avut loc mai multe fapte care sunt sanctionate de catre legislatia in vigoare: declaraţii cu caracter şovin şi revizionist ale participanţilor, arborarea steagului Ungariei (fără a fi un eveniment oficial şi fără a fi arborat şi cel al României) şi intonarea imnului Ungariei (fără a fi un eveniment oficial şi fără a fi intonat imnul de stat al României înainte). La manifestarea iredentist-sovina au participat forte de ordine care au documentat, conform procedurii, evenimentul cu pricina.
Avand in vedere cele sesizate mai sus prin prezenta petitie, dar si cele sesizate in publicatia Napocanews, va solicit luarea tuturor masurilor legale pentru aplicarea prevederilor H.G. nr. 1157/2001 si sanctionarea organizatorilor acestei manifestari iredentist-sovine si sa dispuneti masuri pentru verificarea acestui eveniment sub urmatoarele aspecte: daca aceasta a avut autorizatie de desfasurare din partea autoritatilor locale; daca persoanele prezente au fost identificate si legitimate; daca Institutia Prefectului Judetului Cluj a fost informata cu privire la natura si aspectele evenimentului; daca au fost dispuse masuri impotriva organizatorilor acestui eveniment.

In speranta unui raspuns prompt,

Dan Tanasa
05 iunie 2009
http://tanasadan.blogspot.com/
http://victor-roncea.blogspot.com

Nicio sansa comunistilor!

2009-06-03T17:50:00.002+03:00

Liderul Aliantei Moldova Noastra Serafim Urechean a declarat că AMN este gata pentru alegeri anticipate şi că se aşteaptă la un rezultat mai bun în urma scrutinului care va avea loc în această vară.

„Mizăm pe un rezultat mult mai bun, pentru că poporul s-a săturat de măciuca comunistă. Cred că luna iulie este o perioadă convenabilă, sunt sigur că oamenii vor ieşi la vot. În condiţiile acestea de sărăcie" a declarat Serafim Urechean.

Referindu-se la candidatura Zinaidei Greceanâi la funcţia de prim-ministru, Serafim Urechean a spus că a fost o decizie previzibilă.

„Sărmana Zina, ba primar general, ba prim-ministru, ba preşedinte de ţară – aceasta demonstrează deficitul cronic de cadre la comunişti”, a declarat Serafim Urechean.

De asemenea,Veaceslav Untilă, prim-vicepreşedintele Aliantei Moldova Noastra, a declarat de la tribuna Parlamentului că 3 iunie poate fi considerată o zi istorică, când opoziţia a dat dovadă de verticalitate. Oamenii isi doresc o alta guvernare. S-au saturat sa traiasca intr-un lagar de concentrare in care s-a transformat Republica Moldova. Sunt probe ca alegerile au fost fraudate. Nu puteam legitima aceste fraude. Nu puteam compromite vointa cetatenilor. Nu dati vina pe opozitie pentru criza politica. Va revine intreaga responsabilitate. Opozitia trebuie respectata. Nu suntem papusari. Ati sfidat societatea si organismele internationale. Trebuie sa va fie ca o lectie."

www.amn.md

Poze de la Marsul pentru Viata

2009-06-02T22:42:00.016+03:00

Doamne ajuta!

Marsul pentru Viata

2009-06-01T13:55:00.001+03:00